Ho Chi Minh, Sursa foto: Britannica Tratatul de la Varșovia a fost o alianță politico-militară care, deși se concentra pe securitatea europeană, a avut implicații globale prin susținerea internaționalismului socialist.
În acest context, documentele oficiale ale tratatului reflectă poziții cu privire la conflictele din alte părți ale lumii. Doctrina Truman a venit și a contestat această viziune. Astfel, perioada Războiului Rece a fost marcată de o competiție ideologică intensă.
Rivalitățile din Indochina
În cartea „La est de Cortina de Fier”, Corneliu Filip povestește despre situația politică din regiunea Indochinei. „În primul deceniu de existenţă a Tratatului de la Varşovia situaţia politică în peninsula Indochina a fost relativ calmă. Abia în 1965 găsim prima referire la „provocările periculoase din partea SUA împotriva Republicii Democrate Vietnam. O asemenea politică agresivă, se consemnează în comunicatul Consfătuirii Comitetului Politic Consultativ din 20 ianuarie 1965, întrunit la Varşovia, este condamnată cu hotărâre de către statele participante la Tratatul de la Varşovia, ca şi de către toate celelalte ţări socialiste.”
Mai departe, autorul precizează: „Situaţia politico-militară din peninsula Indochina a fost mereu tulbure în perioada postbelică, în special în cele trei state foste colonii franceze: Vietnam, Laos şi Cambodgia. La terminarea războiului, trupele japoneze s-au retras. Însă, s-a creat un vid de putere, umplut de mişcări autohtone de eliberare, care n-au fost de acord, în special în Vietnam, cu revenirea autorităţilor franceze. Astfel, la 2 septembrie 1945 s-a constituit Republica Democrată Vietnam. Dar în septembrie acelaşi an, debarcau la Saigon trupele franceze. Se ajunge la ostilităţi, sistate provizoriu în 6 martie 1946, când s-a semnat o convenţie preliminară franco-vietnameză prin care Franţa a recunoscut R.D.Vietnam ca stat liber.
Ne puteți urmări și pe Google News
În noua situaţie intervine, ca şi în cazul Cubei, rivalitatea dintre marile puteri şi teoria internaţionalismului proletar versus doctrina Truman. URSS şi China recunosc în ianuarie 1950 Republica Democrată Vietnam, condusă de Ho Şi Min (numele acesta era un pseudonim însemnând în vietnameză „aducătorul de lumină”, fiind cel de-al treilea pseudonim al liderului nord-vietnamez).”
Implicarea SUA în regiune
În contextul retragerii Franței, SUA s-au implicat tot mai mult în regiune, competiționând cu Uniunea Sovietică și China. În carte, Corneliu Filip detaliază: „În acest context intern marcat de disensiuni interne în cele trei state, foste colonii ale Franţei, în condiţiile în care fosta putere colonială este silită să se retragă, în locul lăsat de ea se implică tot mai mult şi mai repede SUA. Ele se vor găsi mereu în competiţie cu cele două puteri ale lumii comuniste, aflate în dispută ideologică tot mai dură, dar care vor sprijini mereu „popoarele care luptă contra colonialismului şi imperialismului”, iar statele celelalte membre ale Tratatului de la Varşovia vor fi implicate în sprijinirea grupărilor prosovietice, acţiune de sprijin desfăşurată în spiritul principiilor, deja arătate, ale internaţionalismului socialist.
Pe urmă, el adaugă: „La rândul lor, americanii, chiar dacă majoritatea lor abia au auzit de numele îndepărtatei ţări asiatice, totuşi nu puteau să o lase pradă comunismului. Implicarea SUA în Indochina şi în primul rând în Vietnam a început încă din perioada prezenţei franceze. Astfel, în 1952, adică în plin război franco-vietnamez, o treime din cheltuielile Franţei în Indochina erau subvenţionate de SUA. La rândul său, Eisenhower nu dorea să intre în istorie ca un preşedinte care a „pierdut Indochina”. El a formulat teoria dominoului, însuşită de succesorul său, Kennedy. El a declarat, chiar înaintea inaugurării mandatului său, că, „dacă Laosul cade, atunci Asia de Sud-Est va cădea. Apoi India. Trebuie să facem ceva în legătură cu asta. Eisenhower avea ceva finanţe acolo. Nu putem permite ca Vietnamul să cadă în mâinile comuniştilor”.
Dacă sunteți curioși și vreți să aflați mai multe despre acest subiect, puteți comanda cartea de pe edituradecarte.ro
Recomandările noastre
Revista presei
