Evenimentul Zilei > Social > Riscograma „Nicolăescu“ e bolnavă la cap
Riscograma „Nicolăescu“ e bolnavă la cap

Riscograma „Nicolăescu“ e bolnavă la cap

Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei (ESSP) nu este valid ştiinţific şi este prea scump.

Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei (ESSP) nu respectă rigorile ştiinţifice şi nu i-a luat în calcul pe românii plecaţi în străinătate. Deşi are multe merite, ESSP are tot atâtea „vicii ascunse“. EVZ dezvăluie, în premieră, că ESSP riscă să-şi rateze unul dintre obiective, acela de a evalua corect starea de sănătate a românilor.

Programul ministrului Eugen Nicolă
escu (PNL) va arăta o Românie mai bătrână şi mai bolnavă decât în realitate. Cercetarea nu este reprezentativă la nivel naţional pentru că nu au fost luaţi în calcul românii plecaţi în străinătate (peste 2,5 milioane persoane), rata de participare a tinerilor este mică, iar la doctor merg mai mult bătrânii şi bolnavii. Pentru realizarea acestui program, Ministerul Sănătăţii a alocat peste 300 de milioane de euro.

Programul de Evaluare a Stării de
Sănătate a Populaţiei este extrem de important deoarece va fi, practic, prima „radiografie“ naţională a stării de sănă- tate a românilor, iar în baza lui se vor aloca fondurile pentru afecţiuni în anii care urmează. Riscograma naţională este rezultatul centralizării şi interpretării statistice şi medicale a investigaţiilor făcute de români.

Evaluările nu reflectă realitatea

În opinia profesorilor de sociologie
Dumitru Sandu, Ioan Mărginean şi Bogdan Voicu, rezultatele acestui sondaj naţional de sănătate nu sunt valide ştiinţific deoarece nu respectă rigorile unei cercetări, iar evaluările finale nu vor reflecta realitatea.

Cei trei profesori intervievaţi de
EVZ au o bogată experienţă în cercetări sociale, au scris numeroase lucrări de specialitate, au colaborări externe prestigioase şi predau la Facultatea de Sociologie din Bucureşti.

Profesorii consultaţi de EVZ consideră
că partea de cercetare a ESSP ar fi trebuit separată de campania de medicină preventivă. Acest fapt ar fi antrenat şi o scădere majoră a costurilor pentru cercetare.

Idee bună, prost aplicată


Diferenţa de costuri nu poate fi
apreciată, întrucât programul ESSP „a amestecat“ componentele de cercetare, mobilizare şi prevenţie, iar Ministerul Sănătăţii refuză să facă public bugetul defalcat al programului.

Sociologii consultaţi sunt de acord
într-o privinţă: ESSP este o idee foarte bună, dar a fost pusă prost în practică. Ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a lansat programul ESSP cu mare pompă în vara anului 2007.

Datele analizelor vor fi centralizate
de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti şi de Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional în Domeniul Sănătăţii, instituţii care vor realiza riscograma colectivă.

DECLARAŢIE

„Ministerul Sănătăţii nu face statistici“


„Programul de Evaluare a Stării de
Sănătate a Populaţiei (PESSP) nu este un sondaj de opinie. Ministerul Sănătăţii nu urmăreşte să facă statistici. Programul are ca slogan «Mergi la medic ca să fii sănătos», iar scopul său este acela de a preveni boala sau de a o depista în fază incipientă, când este mai uşor de vindecat. Din această perspectivă este o falsă problemă afirmaţia susţinută de «Evenimentul zilei» potrivit căreia datele nu sunt validate ştiinţific. Datele reflectă realitatea şi arată, după primele luni de derulare a programului, amploarea pe care a luat-o, de exemplu, diabetul şi riscul de a dezvolta această boală. Nu trebuie să fii sociolog ca să-ţi dai seama, ci medic.“

PROF. UNIV. DR. IOAN MĂRGINEAN ŞI LECT. UNIV. BOGDAN VOICU, SOCIOLOGI:

„Costurile pe cercetare ar fi maxim 3 milioane de euro“

Profesorul universitar Ioan Mărginean
este specializat în măsurarea în sociologie, studii de calitatea vieţii, indicatori sociali, metode şi tehnici de cercetare sociologică şi în metodologia cercetării sociale. Lectorul universitar Bodgan Voicu este specializat în studii sociologice despre postcomunism, schimbare socială, capital social şi uman, politici sociale, sociologia valorilor, dezvoltare socială, metode cantitative de analiză şi evaluarea impactului social. 
 

EVZ: Domnilor profesori, cum comentaţ
i din punct de vedere sociologic modul de realizare a programului ESSP?
Ioan Mărginean: Nu este un program greşit, este bine-venit, dar nu este unul strict necesar. El este mai mult pentru populaţia neasigurată. Sistemul statistic prezent face posibil să se procure rezultatul pentru riscogramă. Programul poate să dea o imagine asupra stării de sănătate. Omul neasigurat are acum o fişă în mână care-i spune ce boli are. Acum se duc cei neasiguraţi, cei mai bolnavi, cei mai în vârstă, cei mai temători. Un om sănătos, tânăr, nu se duce. În ce măsură afectează evaluarea globală? Sigur că, dacă nu se ţine cont de anumiţi factori de corecţie, poate să afecteze. E puţin probabil să meargă la analize 15 milioane de oameni.

Să presupunem că merg 10 milioane de oameni. Autorităţile centralizează datele şi spun: x% din populaţia României suferă de boli cardiovasculare. Această riscogramă e validă ştiinţific?
I.M.: Să spunem că validitatea se înscrie într-o anumită marjă de eroare, dar nu e utilă.

Modul în care ministerul a decis să facă evaluarea şi centralizarea datelor va genera un rezultat valid?
I.M.: Va exista o informaţie cu o anumită marjă de eroare.

Mare, mică?

I.M.: Greu de estimat. Dacă grupurile sănătoase nu se duc, va fi o alarmare mai mare decât e cazul, dar nu strică să prevenim îmbolnăvirile.

Partea de cercetare ar fi trebuit
desprinsă de cea de mobilizare, de medicină preventivă?
I.M.: Da. Partea de medicină preventivă se putea face fără chestiunea asta. Pentru că în mare parte ştim aceste informaţii de la medicul de familie, ştim din ce se moare. Pentru cei care n-au fost niciodată la analize, e bine că li s-a oferit această posibilitate. Dar nu cred că era nevoie să duci 15 milioane de oameni la analize. Şi, ce faci, îi duci şi la anul? Problema se pune doar în privinta costurilor. Pentru cei neasiguraţi este bine, dar un eşantion bine făcut, care şi el ar costa destul de mult, ar fi produs informaţia necesară. Totuşi la un preţ poate de câteva ori mai mic. Undeva la 15.000- 20.000 de subiecţi ar fi suficient, rezultă din experienţa ţărilor occidentale.

Bogdan Voicu:
Este mult mai complicat. Problema centrală, neparticiparea celor sub 45 de ani, nu vine din lipsa dorinţei de a participa. Nu ştim câţi avem în ţară, pentru că avem mulţi emigraţi între 20-45 de ani. Cu ce compară ministerul cifra aia pe care o obţine? Nu ştiu! Noi nu prea ştim ce avem în ţară! Pe urmă, avem zone cu subreprezentare, dar asta n-ar fi o problemă, faci ponderare. Revin la problema incompletitudinii eşantionului. Nu cred însă că toate costurile alea certifică cumva cercetarea. Acum, dacă ne uitam la eşantion, sunt multe lucruri de luat în seamă. Costul principal în cercetarea respectivă n-ar fi culegerea datelor de la un volum de 20-50 de mii de indivizi, ci costul principal e legat de analize.

Ministerul Sănătăţii suportă costul analizelor.
B.V.: Dacă faci cercetarea pe eşantion, e mai complicat. Nu mai trimiţi pacientul la medic, ci trimiţi medicul la pacient, pentru că eşti interesat să vină toţi. Selectezi 20.000 de oameni, eşantion mic. Trimiţi om în teren, extrage eşantion, identifică oamenii, îi convinge să fie acasă în ziua x, vin medicul cu asistentul şi cu maşina. Ca să trimiţi medicul te costă 100 de lei şi asistenta 50 de lei, plus diurnă, deplasare, umflă costurile. Am făcut o simulare. Pentru un eşantion de 20.000 de oameni, costurile pe cercetare ar fi 4,8 de milioane lei. Dar 80% ar fi bani pentru medici şi analize. Este o estimare grosieră. Aşa cum arată, eşantionul ESSP poate fi redresat cu datele existente, astfel încât să te duci la o eroare de 0,3% la 10 milioane date colectate. Dar trebuie lucrat foarte, foarte mult, e cvasirecensământ.

I.M.:
Dar tot atât obţii şi cu 10.000 de oameni! Asta e problema!

Programul ESSP ar fi fost mai
eficient dacă era desprins în două componente: cercetare şi prevenţie-monitorizare?
I.M.: Cred că da. Serviciul acesta de control e bine-venit, dar cercetarea e altceva. Trebuiau separate şi cu costuri diferite. Cercetarea se poate face pe un eşantion rezonabil. Dar oricât am merge, am dublat valoarea costurilor, nu costă mai mult de 3 milioane de euro cercetarea.

B.V.:
Adică 40.000 de subiecţi, marjă de eroare 0,5%.

I.M.:
Cele două obiective nu prea merg împreună. Ar fi trebuit sparte, e costul mai mare, ar trebui şi să aibă urmare, ar trebui repetate.

Publicat in categoriile: Social
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News