O întreagă dezbatere are loc în rândul economiştilor germani. Bundesbank, banca centrală a Germaniei, care are creanţe de 465 miliarde euro la Eurosistem, este cea mai expusă în eventualitatea destrămării zonei euro, scrie publicaţia franceză Atlantico.
Atunci când a fost creat euro, statele membre şi-au păstrat băncile centrale, deşi au adoptat moneda unică. Structura formată din băncile naţionale şi Banca Centrală Europeană (BCE) se numeşte Eurosistem.
În loc să existe o bancă centrală care să monitorizeze şi să centralizeze tranzacţiile băncilor europene, fiecare instituţiile financiară este în legătură cu banca centrală din ţara sa. Lichiditatea este furnizată de băncile centrale şi băncile comerciale nu îşi ţin rezervele la BCE, ci la banca centrală.
Astfel, atunci când o companie din Grecia cumpără un produs din Germania, o bancă grecească transferă bani către o bancă germană. Şi Bundesbank, banca centrală a Germaniei, ajunge să aibă o creanţă la banca centrală a Greciei. La aceasta se adaugă fuga capitalului: nimeni nu mai împrumută bani băncilor elene, care trebuie să apeleze la banca lor centrală, în timp ce deponenţii îşi golesc conturile şi îşi transferă banii în străinătate.
Se înţelege, astfel, că băncile centrale din ţările exportatoare acumulează creanţe tot mai mari faţă de ţările importatoare. Împrumuturile Bundesbank către restul Eurosistemului a atins un record de 465 miliarde de euro în octombrie 2011. În schimb, datoriile băncilor centrale ale ţărilor din periferia zonei euro au crescut spectaculos, ajungând la 118 miliarde de euro în Irlanda, 108 miliarde de euro în Spania, 101 miliarde de euro în Grecia, 89 miliarde de euro în Italia sau 57 miliarde de euro în Portugalia.
Ce riscă Germania
Riscurile pentru Germania sunt enorme. În cazul în care zona euro s-ar prăbuşi, Bundesbank ar suferi pierderi uriaşe din aceste creanţe, deoarece noile monede (cum ar fi drahma) s-ar devaloriza în raport cu euro. Într-un astfel de scenariu, guvernul german ar trebui să recapitalizeze Bundesbank, care s-ar îndatora faţă de sectorul public.
Şi chiar şi fără o ruptură a zonei euro, Bundesbank este expusă unor potenţiale pierderi. Banca centrală a Greciei oferă tot mai mulţi bani băncilor greceşti, în schimbul activelor, aşa-numite "garanţii colaterale", printre care şi unele de o calitate scăzută, cum ar fi bondurile greceşti. La un moment dat, vor trebui înregistrate pierderi din cauza devalorizării activelor, iar acestea vor fi puse în cârca întregului Eurosistem, Bundesbank devenind "acţionar" cu până la 30% din pierdere.
Astfel, există acest mecanism de autodistrugere în inima zonei euro. De aceea liderii zonei euro încearcă să evită din răsputeri ieşirea Greciei din uniunea monetară. Acest lucru ar provoca o implozie în inima zonei euro, în ţările cele mai puternice, Germania fiind cea mai afectată. În plus, un faliment bancar în Grecia ar avea un impact instantaneu în întreaga zonă euro. Acesta este "în mod clar un defect de fabricaţie a monedei euro", conchide publicaţia Atlantico.
CITIȚI ȘI:
-
Neîncrederea în piața interbancară europeană, la un nivel record
-
Creditorii Greciei, pierderi și de 60%
- Falimentul parţial, soluţia pentru Grecia
