Editura Evenimentul si Capital

Rezerva de aur, de la Elena Ceaușescu și Vadim Tudor, la Dragnea și Șerban Nicolae. Un scandal nuclear și un document uitat, scos la lumină

Autor: | | 23 Comentarii | 14524 Vizualizari

Problema rezervei românești de aur, administrată de Banca Națională a României, a fost permanent un motiv de dispută între politicieni și bancheri.

În anul 2002, senatorul Corneliu Vadim Tudor a ridicat în Parlament problema vânzării rezervei de argint, despre care cel poreclit ”Tribunul” susținea că fusese făcută în secret, și a depozitării aurului în Marea Britanie, la Banca Angliei. Adrian Vasilescu – pe atunci, ca și acum, consilier al guvernatorului Mugur Isărescu - i-a răspuns cu o amplă scrisoare, cu date interesante despre istoria constituirii acestei rezerve și a felului în care este ea administrată.

Reproducem acest document, păstrat în arhivele Parlamentului României:

Scrisoarea din 2002 a consilierului pentru comunicare al guvernatorului BNR privind activarea unei părți din rezerva monetară de aur a României

Domnule Senator,*)

Înțeleg preocuparea Dv. pentru aurul și argintul țării. România are resurse limitate și este normal să existe o grijă sporită pentru restrânsele noastre bogății.

Totodată, consider explicabil faptul că nu aveți informații exacte în legătură cu tezaurul Băncii Naționale. Decenii la rând, în societatea noastră a fost cultivat mitul metalelor prețioase. Cu deosebire, mitul aurului. Pe acest fond, aurul și argintul din tezaurul Băncii Naționale au fost învăluite în mister și supuse unui regim de totală netransparență.

Nu întâmplător, după evenimentele din ’89, timp de 12 ani, operațiunile cu aur și cu alte metale prețioase, cu excepția aurului monetar, au continuat să fie reglementate de un act normativ restrictiv, din 1978: Decretul 244. Abia acum a apărut o nouă lege, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2003, înlocuind legea din 1978. În economia românească, metalele prețioase vor avea efectiv circulație liberă.

Dv. ați afirmat public că Banca Națională a vândut argintul țării: în total 400 de tone. Cum această afirmație ați făcut-o și de la tribuna Senatului, Banca Națională i-a scris Președintelui Senatului, într-o încercare de a lămuri lucrurile. Într-o convorbire telefonică, Președintele Senatului și Guvernatorul BNR au convenit ca scrisoarea să vă fie adusă la cunoștință în întregime.

Realitatea este că BNR nu a recurs la o simplă vânzare, ci au avut loc acte succesive de vânzare - cumpărare. Practic, întreaga cantitate de argint din tezaurul Băncii Naționale, cântărind 614,2 tone, a fost schimbată pe aur. Conversia argint-aur a fost făcută în cinci etape, între anii 1994 și 2000, pe piața elvețiană și pe piața Londrei.

A fost o afacere avantajoasă pentru România, schimburile fiind făcute în momente în care pe piețele internaționale cererea de argint era în creștere. În rezerva internațională a României, administrată de BNR, au intrat 8,9 tone de aur, în contrapartidă la cele 614 tone de argint.

De ce a fost schimbat argintul pe aur? Din rațiuni de politică monetară și din rațiuni economice. Ar fi fost o nesăbuință ca BNR să nu fi recurs la astfel de conversii în momente în care pe piețele internaționale au apărut conjuncturi favorabile, mai ales că stocul de argint era un activ total blocat, nefolositor țării, Băncii Naționale, industriei românești.

Mă voi referi, mai întâi, la motivele de politică monetară. Banca Națională administrează rezervele internaționale pe care le deține statul român: valutele și aurul. De mai mulți ani, aceste rezerve înregistrează recorduri istorice. Importanța lor este cardinală: reprezintă un activ ce-i conferă României mai multă credibilitate și un factor de stabilitate pe piața valutară internă.

Potrivit standardelor actuale, spre deosebire de aur, argintul nu intră în calculul rezervelor internaționale. Sub acest aspect, cele 614 tone de argint din tezaurul BNR deveniseră un balast. Un balast costisitor, pentru că argintul este mult mai ușor decât aurul și, prin urmare, mai voluminos. Așa că a produs superaglomerare în spațiile de depozitare ale Băncii Naționale, urcând inutil cheltuielile de gestionare.

În privința rațiunilor economice, esențial este faptul că România nu avea ce face cu o cantitate atât de mare de argint. Cele 614 tone s-au strâns de-a lungul anilor la BNR, înainte de ’89, în condițiile în care statul deținea monopolul operațiunilor cu metale prețioase. Statul era reprezentat de Banca Națională, care potrivit legii cumpăra tot argintul din producția internă, îl analiza și-l marca. Industria românească nu reușea să folosească decât o infimă parte din argintul produs în țară. Grosul producției interne umplea depozitele BNR.

De ce nu era exportat acest argint? Un timp, România a vândut în străinătate mari cantități de argint. Apoi, exportul a fost stopat din cauza unei întâmplări nefericite. Institutul condus de Elena Ceaușescu a făcut o serie de experiențe, folosind izotopi radioactivi într-o încercare de a restrânge pierderile tehnologice la extracția de argint.

NEWS ALERT! Andreea Balan, a 3-a oara la spital! ACUM e la urgenta! Primele IMAGINI! Ti se RUPE sufletul

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Economie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI