Fostul premier Adrian Năstase face o trecere în revistă a modului în care au avansat, de lungul timpului, două state foste comuniste, România și China. Plecând de la cele două Revoluții din 1989, Piața Tiananmen și Revoluția din țara noastră, Adrian Năstase susține că cele două state au evoluat foarte diferit. Fostul premier a scris pe contul său de facebook că România nu poate progresa decât dacă va susține strategiile naționale "cu caracter românesc".
”În urma participării recente la reuniunea de la Shanghai, în calitate de membru al Boardului de consultanți internaționali ai Institutului de studii internaționale, am încercat să fac o paralelă între evoluția României și cea a Chinei după 1989 (Piață Tiananmen în China și evenimentele din decembrie, același an, de la București). Ce s-a întâmplat în aproximativ un sfert de secol în țările noastre? Sigur, sunt conștient că Shanghaiul are o populație ceva mai mare decât cea a României iar cele 1,4 miliarde de chinezi înseamnă cam de 70 de ori populația Romaniei.
Am văzut, în acest an, la Shanghai, un oraș complet modernizat, cu patru rânduri de centuri ocolitoare pentru cele cinci milioane de mașini, am văzut zeci de zgârie-nori (între ele, primele trei, că înălțime, din lume), noduri de circulație cu trei niveluri distincte, mașinile cele mai moderne, asamblate în China, pietonii citind în mers diverse lucruri pe smart phonurile lor...Am vizitat complexul expozițional din Shanghai - evident cel mai mare din lume - cu 500.000 de metri pătrați, unde, anul viitor, se va realiza o mare expoziție internațională pentru import, în vederea creșterii consumului intern în China dar și pentru a se pune la curent, chinezii, cu produsele cele mai performanțe tehnologic din lume.
Cum a fost posibilă această dezvoltare? De la situația în care China reușea doar să ofere un bol de orez cu legume, zilnic, și câte patru nasturi pntru tunicile celor un miliard de chinezi, apoi de la îndemnurile lui Deng Xiaoping ("îmbogățiți-va"), de la casele de toleranță din perioada interbelică, de la corupția și trădările tradiționale, la un sistem în care totul are "caracteristici chinezești" (socialismul, diplomația, etc), inclusiv economia de piață dar și democrația. Deși acest din urmă termen nu prea este folosit. În Asia, în general, sunt precumpănitoare responsabilitățile individului față de stat, punându-se mai puțin accent pe drepturile sale. China și-a construit, în permanentă, conducători puternici - Mao, Deng iar acum președintele Xi Jinping. Acesta din urmă a reușit să continue accelerat dezvoltarea Chinei și a schimbat orientarea lui Deng (predominantă spre interior) într-o abordare dinamică spre exterior, China fiind conștientă că în viitor va avea nevoie de noi resurse naturale (între timp, China a devenit principalul partener comercial al Africii). Astfel, a apărut proiectul Belt and Road, inspirat din Drumul mătasii și care înseamnă 900 de proiecte, în valoare de 900 de miliarde de dolari, proiect care să implice 65 de țări, acoperind cam 70% din populația planetei, 3/4 din energia planetei și 28% din PIB-ul global (aproximativ 21 de trilioane de dolari). Deja acest proiect a generat în ultimul an, 180000 de noi locuri de muncă și impozite și taxe de 1,1 miliarde de dolari în țările în care s-au realizat astfel de investiții. În felul acesta, China a ajuns de la un statut de semi-colonie, de la un război devastator, de la sărăcie și tensiuni sociale, la posibililatea de a cumpăra mari companii occidentale (Volvo, etc), mari cluburi de fotbal dar și hotelul simbol din New York, Waldorf Astoria. În aceste condiții, președintele Chinei a fost invitat că un guru mondial, să vorbească la Davos (România de când nu a mai fost invitată?). Așa poate fi citit mesajul președintelui Xi, la recentul Congres al PCC, în care afirmă: "Este timpul pentru noi să ocupăm un loc central în lume".În același timp, China dezvoltă și o nouă strategie spre Europa centrală și de est. Formatul 16+1 înseamnă 16 țări din Europa centrală și de est, luate în vrac, inclusiv România și care organizează diverse întâlniri, pe sectoare, cu reprezentanții Chinei ("1"), inclusiv întâlniri la nivel înalt. Recent, a avut loc o astfel de întâlnire, la Budapesta, la nivel de premieri. Ghiciți care țări, din cele 16, au fost reprezentate doar la nivel de vice-premier? Ați ghicit - Albania și România!!! Asta, în condițiile în care este clar că fondurile europene, în următorii ani vor scădea spectaculos și doar fondurile Chinei vor putea compensa această scădere. Cel puțin așa gândesc ungurii, polonezii, cehii, sarbii.
Ne puteți urmări și pe Google News
In urmă cu câteva decenii, relațiile României cu China erau excepționale (vezi momentul 1968 dar și vizită mea în timpul epidemiei SARS, din 2003). Acum liderii chinezi au devenit mai pragmatici (era o vreme când unul dintre ei, la București, recită, în română, din Eminescu), iar locul României a devenit ne-semnificativ în schimburile economice. La Shanghai, nu există nici măcar o singură firma românească care să aibă reprezentanta iar în "topul" firmelor românești de export în China figurează, pe primul loc, o companie care exportă cupru!
Zilele acestea, premierul Canadei, după președintele american, a vizitat China. Schimburile bilaterale au depășit 90 de miliarde de dolari.
De ce s-a ajuns aici? Nu analizez aici cauzele geopolitice - evoluțiile internaționale, modelul actual al sistemului internațional, situația internă din SUA - conducerea americană devenind prizonieră propriului sistem de "democrație" pe care l-a exportat ani de zile în țările în dezvoltare, involutiile din Europa, noul profil global al Rusiei, etc). Este clar însă, revenind la situația noastră, că România este într-o criză gravă de conducere. Lipsa de liedership se remarcă în poziția față de marile puteri, în poziția față de UE, în poziția față de vecini. Dar și în conducerea vieții economice și politice interne. Haosul, tensiunile politice și sociale, acceptarea violenței verbale și fizice, creșterea criminalității, scăderea calității actului de legiferare, indecizia în actul de guvernare,obsesiile maniheiste, preocuparea pentru scandal, scăderea interesului pentru educație și cultură se asociază cu comportamente de imitare (Titu Maiorescu vorbea despre "forme fără fond"), de tipul "occupy". Frustrările liderilor de tipul "enfant mal aime" se exprimă în cumpărari excesive de arme, în încercările de a fi "mai catolici decât papa", în slugărnicia în față cancelariilor străine. Rezultatul? O țară în care a scăzut dramatic încrederea în stat, în instituții, în viitor. Cu bățul DNA pot fi conduși doar sclavii. O țară civilizată își modernizează legile și insthitutiile, își aduce la zi Constituția și învață din greșeli. China a progresat pentru că a învățat din greșelile sale dar și din greșelile țărilor în tranzitie.
Deocamdata, avem în China un socialism cu caracteristici chinezești, o economie de piață cu caracteristici chinezești, o diplomație cu caracteristici chinezești. În viitor s-ar putea să avem chiar și o lume cu caracteristici chinezesti.
Și pentru România, în prezent, ar fi important însă că strategiile naționale să fie "cu caracter românesc".
Recomandările noastre
