Revolta anticomunistă de la Braşov a fost acţiunea care a slăbit puterea comunistă. Atunci a avut loc una din primele revolte pe scară largă împotriva regimului dictatorial.

Revolta de la Brașov a deschis drumul spre evenimentele din 22 decembrie 1989. Prin exemplul lor, luptătorii anticomunişti din 15 Noiembrie 1987 au demonstrat că este posibil să te opui dictaturii.

Revolta de la Brașov urmărea înlăturarea dicatorului

Marius Niculăescu, participant în timpul manifestațiilor, consideră că 15 noiembrie nu a fost o simplă întâmplare:

„15 noiembrie n-a fost un accident. Comunismul, ca sistem, era o orânduire împotriva firii umane. A făcut mai mult rău decât se putea face în anii de istorie câți au trecut. Chiar dacă scânteia a plecat de la nevoia cea mai firească – „ne e foame, ne e frig, vrem căldură, vrem mâncare“ -, în cel mult o oră masele acelea de oameni au uitat că le e foame, că le e frig și au început să strige lucruri de neconceput pe vremea aceea.

Nu mai voiau neapărat pâine, voiau libertate, nu mai voiau căldură, voiau să scape de dictator”, a spus acesta.

Oamenii erau sătui de promisiuni și încercările partidului de a stopa orice formă de protest:

„Ne-am uimit și pe noi: am rămas uimiți de ce spuneam și de adeziunea pe care o simțeam în jurul nostru. Erau oameni pe care nu-i cunoșteam, care nu aveau nici o legătură cu uzina, n-aveau legătură cu cele 30% care nu ni se dăduseră nouă la salariu; ei bine, au început să se adune și să strige în cor același lucru.

În momentul în care am ajuns în fața Prefecturii de astăzi, pe atunci Consiliul județean de partid, nu ne băteam cu primarul. Degeaba, că a venit Calancea și ne-a spus „Se va rezolva“.

N-avea ce să rezolve, cel mult să ne dea niște bani sau să ne mărească rațiile de alimente. Dar noi nu mai voiam asta. Noi voiam să se termine. Gata. Aveam impresia că de mâine vom fi iarăși liberi. Nici măcar nu știam ce înseamnă libertatea“, a mărturisit Marius Niculăescu.

„Să cadă dictatura, să cadă comunismul“, lozincile manifestanților de la Brașov

Protestatarii strigau împotriva dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, ceea ce a dus la condiții grele de trai pentru majoritatea românilor:

„Când a intrat în sediul central, a văzut acolo o „masă pregătită în cinstea alegerilor, a victoriei cu 99,999%. Cred că nu mâncasem portocale de trei-patru ani de zile. Ei, aceste portocale nu au fost luate acasă, n-au fost ascunse în haine, ci au fost aruncate pe geam. La fel, au fost aruncate pe jos roți de cașcaval la care nici măcar nu aveam dreptul să visăm… Dacă cereai cașcaval la alimentară venea Securitatea și spunea „ce faci, domn’e, ești agitator?“. Bine, în sediu eram poate 60-70 de oameni, restul de zece mii erau afară și strigau să cadă dictatura, să cadă comunismul“.

Acțiunea protestatarilor „nu avea pedeapsă în Codul Penal”

Marius Niculăescu a fost anchetat de Securitate și trimis la Botoșani:

„Eu am tot ezitat să-mi schimb buletinul de Brașov cu buletin de Botoșani. Am ajuns să fac tot felul de lucruri, să-mi iau gazdă. La Miliție trebuia să-mi fac viză de flotant și când mi-au cerut buletinul am zis că n-am buletin la mine. Au încercat să-mi dea un apartament, n-am vrut să-l iau, de ce?

Pentru mine însemna ceva că sunt brașovean; am zis că trece pedeapsa de doi ani, cât o fi, o să mă prezint undeva în Brașov și nu se va mira nimeni că vreau să mă angajez. Dar cu vreo lună înainte de revoluție, Ceaușescu a făcut o vizită în nordul Moldovei. Toată lumea s-a agitat, Miliția, Securitatea.

A făcut o vizită și în Botoșani, chiar în întreprinderea în care lucram eu. M-au luat frumos, m-au băgat la beci, «Stai aici, până trece vizita, că cine știe cum ieși cu scrisoarea în bot sau ce-ți mai trece prin cap»“, își aducea acesta aminte la masa rotundă organizată la 8 noiembrie 2002 de Centrul de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet.