Prima petrecere de Revelion din România s-a ținut în urmă cu aproximativ 120 de ani. De atunci, noaptea de 31 decembrie a devenit una albă, plină de petreceri, mese festive și șampanie. Obiceiul petrecerii de Anul Nou a fost preluat de la francezi și s-a menținut și în perioada comunistă, cu clasicele cozi pentru alimente.

Revelionul în comunism începea cu o zi obișnuită la muncă, iar apoi statul la cozi pentru a cumpăra alimente sau alte produse necesare în casă. Românii voiau să aibă pe masă mâncăruri pe care nu și le permiteau în zilele obișnuite. În seara dintre ani ei serveau șampanie, portocale, banane și chiar icre negre, dacă reușeau să mai găsească în magazine.

Revelionul în comunism începea cu statul al cozi

Revelionul a început să fie sărbătorit în România la sfârşitul secolului al 19-lea și începutul secolului 20. Copiii boierilor aflați la studii în străinătate au adus tradiția și la noi în țară. Regele Carol I organiza un mare bal de 1 ianuarie la palat, eveniment la care erau invitate peste 2.000 de persoane. Prima petrecere grandioasă de Revelion a fost organizată la sfârșitul anului 1903, în Ploieşti, de către prefectul Luca Elefterescu în clădirea cunoscută în zilele noastre ca Muzeul Ceasului.

Revelionul în comunism era o sărbătoare foarte importantă. Nu mulți își permiteau să meargă la restaurante însă uneori se mai organizau petreceri și în cantinele fabricilor mari sau în clubul uzinei. Marea majoritate a românilor sărbătoreau Anul Nou acasă sau la prieteni, adunându-se chiar și peste 20 de persoane într-un apartament.

În ziua de 31 decembrie românii mergeau la muncă, apoi erau nevoiți să stea la cozi interminabile pentru sifoane sau alte produse. Cine reușea să cumpere banane, icre negre sau Pepsi se putea considera norocos. În anii 80 era mare bucurie dacă o familie avea la masa de Revelion măsline, portocale sau ciocolată de import.

Primul Revelion televizat din România

TVR a difuzat prima ediție de Revelion în 1957. La marea petrecere au fost invitați cei mai cunoscuți artiști ai vremii, iar activitatea s-a desfășurat într-un studio improvizat pe strada Moliere. Cleo Stieber, una dintre primele crainice ale TVR, a deschis în acel an programul.

„Cu prilejul Anului Nou, vă urăm «La mulţi ani!». Permiteţi-ne să vă oferim în dar un program din cântecele şi jocurile noastre româneşti. Ridicăm paharul în sănătatea voastră! Pentru pacea şi fericirea noastră, a tuturor!”, a fost mesajul transmis de prezentatoare.

Televizorul a devenit extrem de importat pentru Revelionul în comunism. Doar atunci românii puteau vedea scenete cu marii actori sau puteau urmări spectacole de muzică populară și ușoară. Exista și un moment mai puțin popular: discursul lui Nicolae Ceaușescu. Cu maxim 30 de minute înainte de miezul nopții, liderul comunist transmitea un mesaj poporului de Anul Nou.

Revelionul în comunism. Cum se distrau românii

Televizorul era unul dintre cele mai interesante lucruri de Anul Nou, asta datorită scenetelor umoristice de care românii nu aveau parte în restul anului. Amza Pelea, Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu, Draga Olteanu Matei, Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru sau Jean Constantin sunt doar câțiva dintre artiștii care bucurau inimile românilor.

Nicolae Ceaușescu a interzis celebrarea Crăciunului, considerând Nașterea Domnului o prostie. La sate, unele familii se strângeau în jurul mesei pe 25 decembrie, însă în mare secret, să nu afle Securitatea. Sărbătorile de iarnă începeau oficial pe 27 decembrie, iar în noaptea dintre ani venea Moș Gerilă.

Revelionul în comunism era una dintre cele mai mari sărbători din an, iar românii profitau de acest moment. În afară de televizor, ei petreceau în familie sau alături de prieteni. Serveau masa împreună cu bucate alese, de care făceau rost cu greu. În ciuda neajunsurilor, oamenii se bucurau de aceste zile din plin, potrivit HotNews.