Peste 2000 de români din mai toate colţurile ţării au trecut în Vinerea Mare pe la mormântul părintelui Arsenia Boca, de la mănăstirea Prislop. De Înviere şi în prima zi de Paşte numărul lor va fi de 10 ori mai mare, cel puţin.
Cine a fost la mănăstirea de la Prislop până-n urmă cu cinci şase ani şi revine acum, sesizează schimbările cu mulţi kilometri înainte de a ajunge la destinaţie. Florărese care stau pe marginea şoselei între Hunedoara şi Silvaşu de Jos, sau între Haţeg şi Silvaşu de Jos, satul din care se merge apoi spre mănăstire. Florării sunt apoi din 200 în 200 de metri amenajate în barăci pe marginea drumului de la Silvaşu de Sus spre Prislop. Cu un kilometru înainte de a ajunge la poarta mănăstirii te întâmpină zeci de barăci, multe încă neterminate, aşezate tot pe marginea drumului. Nu prea au clienţi. Şi aceia care ar fi, se trezesc cu un refuz de la aşa-zisele mini-restaurante. Nu sunt gogoşi, nu sunt langoşi, nu sunt mici, nu sunt virşli, nu sunt decât sarmale de post de vânzare. Doar e Vinerea Mare!
Comercianţii sunt resemnaţi cu vânzarea slabă. Speranţele lor se-ndreaptă spre seara de Înviere, apoi spre zilele de duminică şi luni. Toţi sunt însă nemulţumiţi că vor trebui, din nou, să se mute, peste câteva săptămâni. Drumul va fi lărgit iar pentru "zona comercială" se va amenaja un platou situat, la fel, mai departe de mănăstire.
Flori şi bănuţi – excese greu de gestionat
Ne puteți urmări și pe Google News
În parcarea terasată de lângă mănăstire sunt peste 100 de maşini. Asta într-o zi de vineri, la ora 11.00. E linişte. E şi mai linişte dincolo de poarta mănăstirii. Pâlcuri de oameni merg ş şi vin dispre biserică vorbind în şoaptă. Biserica are uşa închisă. Nu încuiată însă. Trec doar două minute şi se umple de oameni. Lângă biserică, într-o cutie mare, de lemn, vreo 10 persoane stau adunate scriind pomelnice. Şi aici e linişte. La fel şi pe aleea care duce spre mormântul sfântului (încă) necanonizat al Ardealului.
Acum aleea e pavată. Cu doi ani în urmă era o cărare pietruită. Aproape de mormânt gardurile albastre metalice ale Jandarmeriei strică peisajul. Sunt urâte, dar sunt necesare, mai ales că, în acest an, la aproape fiecare sfârşit de săptămână s-au adunat între 20.000 şi 35.000 de oameni care au vrut să se închide la mormântul lui Arsenie Boca. Aproape 100 de persoane îşi aşteaptă rândul pentru a ajunge în faţa crucii de lemn.
O măicuţă menţine ordinea în zonă. Câteva clipe pentru fiecare în faţa crucii şi… următorul. Ritmul se rupe puţin în momentul în care măicuţa le spune celor aflaţi la coadă: "Vă rugăm frumos, dacă aveţi flori, nu le mai aduceţi aici. Sunt deja foarte multe. Duceţi-le la bisericile de care aparţineţi. Şi, în plus, dacă vreţi să faceţi cuiva un bine, nu mai daţi banii pe flori, daţi bănuţii aceia unor copii săraci, că asta a fost şi vrerea părintelui". Mulţi nu ascultă. Dovadă sunt grămezile de bănuţi aruncaţi la rădăcina unui copac de lângă mormânt, dar şi pe toată lungimea părâiaşului care trece pe lângă mormânt, după care coboară pe lângă biserică, mai apoi se varstă într-altul, undeva aproape de intrarea în mănăstire.
De la mormânt, mai în sus, cărăruia ce ducea spre chilia Sfântului Ioan de Prislop e transformată în… drum. Atât s-a lărgit de mult în doi-trei ani, sub tălpile vizitatorilor.
Dusă e liniştea măicuţelor
Măicuţele de la Prislop nu vor să vorbească deloc cu reporterii. Nici maica Pavelida, stareţa mănăstirii, nu se lasă înduplecată. Spune doar că a refuzat până şi canalul TV Trinitas. Cu chiu, cu vai, reuşim să smulgem de la câteva măicuţe o vorbă – două. Nu le place că vizitatorii aruncă bani în apă, spunând că acest lucru nu are nimic de-a face cu credinţa. Cele care au venit la Prislop cu 20 de ani în urmă, sau mai mult, dau a se plânge că e foarte multă lume, ceea ce le dă şi mai mult de lucru mai ales cu păstrarea curăţeniei.
Un bărbat din Alba ne mărturiseşte că a venit pentru prima dată la Prislop în 1991, într-o duminică, iar atunci erau doar cinci persoane, ca vizitatori. Nici vorbă de drum asfaltat, de parcări pentru 200 de maşini şi 20 de autocare şi mii de vizitatori zilnic. În ultimii patru ani, la Prislop, numărul credincioşilor a crescut în proporţie aproape geometrică. "Nu e important câţi vin, ci e important câţi pleacă de aici cu adevărat schimbaţi, câtuşi de puţin. Asta e important", spune una dintre maici.
Recomandările noastre
