Opinii EVZ
Relaţiile NATO-Rusia: descurajare, angajare, dar „no bussiness as usual”, până nu respectă dreptul internaţional | PULSUL PLANETEI
Anunţul privind relansarea unei reuniuni a Consiliului NATO-Rusia la nivel de ambasadori, la doi ani de la suspendarea relaţiei ca urmare a anexării Crimeei, a descumpănit şi a stârnit valuri de comentarii şi interpretări peste tot în lume, gestul fiind utilizat în mod extensiv de Rusia pentru a sublinia că are negocieri cu SUA, că ajunge la târguri pe seama statelor mici din Estul Europei şi spaţiul post-sovietic, că şi Occidentul este de acord cu formula pe care o propune de retrasare a sferelor de influenţă în care spaţiul post-sovietic să fie intangibil pentru democraţie, drepturile omului, societate deschisă şi prosperitate occidentală.
Rezultatul a fost o dezamăgire totală la nivelul statelor vizate, mai ales din vecinătatea Europei, deja afectate de votul la referendumul olandez privind Acordul de Asociere UE-Ucraina.
Iată însă că, în ciuda oricăror speculaţii, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, vine să facă clarificări pe această temă. Şi el urmează vizitei lui Philip Breedlove în statele din vecinătatea Estică a UE şi a Alianţei care sunt incluse în proiecte de creştere a capacităţii de apărare, Republica Moldova şi Georgia, cu precădere, şi declaraţiilor publice privind schimbarea de strategie a NATO la summitul NATO de la Varşovia şi trecerea de la politica de reasigurare a flancului Estic la politica de descurajare a oricărei acţiuni împotriva statelor Alianţei prin noi capabilităţi militare şi trupe amplasate în Estul Europei.
Dar ce ne spune Jens Stoltenberg? Mai întâi ne spune, fără nuanţe, că relaţiile dintre NATO şi UE sunt mai bune ca niciodată pe motivul confruntării Occidentului cu ameninţările din Orientul Mijlociu, Nordul Africii, din partea Rusiei şi cu politicile agresive de apărare şi politică externă ale Moscovei. Într-un duet alternativ cu adjunctul său Alexander Vershbow, vocea SUA din Alianţă, secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg a anunţat şedinţa Consiliului NATO-Rusia peste circa două săptămâni pe tema Ucrainei.
Ne puteți urmări și pe Google News
În acelaşi timp, din aceeaşi respiraţie, în acelaşi comunicat, Jens Stoltenberg a spus că „nu va exista nici o revenire la o situaţie de bussiness «as usual» până când Rusia nu va respecta dreptul internaţional. ” Cele două propoziţii juxtapuse arată nuanţele din comunicare şi linia fină a pasului înainte de angajare a Rusiei în privinţa Ucrainei, menită să evite confruntarea directă, să expună poziţiile Rusiei, să deschidă dialogul chiar dacă la nivelul de ambasadori ai NATO şi al Rusiei la NATO. Totuşi, dacă am fi avut comunicarea oprită aici, ambiguitatea constructivă a demersului ar fi ridicat semne de întrebare în legătură cu „premiera Rusiei” cu o reuniune a NRC (NATO-Russia Council) chiar şi la nivel de ambasadori.
Astfel, vidul a fost umplut de către adjunctul Alexander Vershbow, care a vorbit despre faptul că în reconstruirea unei Europe post Război Rece, o Europa întreagă, liberă şi în deplină pace, o „Rusie revizionistă” afectează aceste eforturi prin „anexarea Crimeii şi agresiunea militară a Moscovei la adresa Ucrainei”, dar şi prin ocuparea teritoriilor Georgiei şi a Republicii Moldova şi manevrele militare ale Rusiei la frontierele NATO, ca şi prin nerespectarea dreptului internaţional, respingerea valorilor şi principiilor din Actul Final de la Helsinki şi alte numeroase acorduri de după căderea Zidului Berlinului.
Mai mult, Vershbow a adăugat că „Rusia vrea să reînfiinţeze sferele de influenţă”, fiind pregătită să redeseneze frontierele prin forţa militară pentru a atinge acest scop, justificându- şi acţiunea cu o naraţiune falsă potrivit căreia Occidentul doreşte să o slăbească, să o umilească şi să-şi stabilească avantaje în ultimii 25-30 de ani. De aceea SUA a cvadruplat investiţiile militare în Europa până la 3,4 miliarde de dolari în 2017, pentru a spirjini întărirea trupelor, a depozitelor de arme şi muniţii şi a forma forţa de reacţie rapidă a Iniţiativei de Reasigurare Europene a NATO.
Pentru România, cred că punctul crucial de verificare a acestor realităţi şi dezbateri în spatele uşilor închise va fi validarea (sau nu) la summitul NATO de la Varşovia a interesului pentru situaţia din Marea Neagră şi prezenţa flotei NATO întărită în apărarea spaţiului maritim al statelor membre. În condiţiile militarizării Crimeii şi a amplasării rachetelor cu rază medie de acţiune în regiune, cu încălcarea Tratatului Forţelor cu rază medie de acţiune INF de către Rusia, prezenţa militară a NATO la nivelul controlului spaţiului naval în Marea Neagră trebuie să dubleze controlul spaţiului aerian şi terestru al statelor membre NATO şi descurajarea acţiunilor aventuriste ale lui Putin. Oricum descurajarea e mai ieftină decât războiul, mai ales atunci când virtualul inamic este Federaţia Rusă.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
