În ultimele luni de viață, Regina Maria a suferit dureri cumplite de stomac. Cum Carol al II-lea, fiul ei, a refuzat să publice buletinul de sănătate al augustei sale mame, bârfele și ipotezele halucinante au înnebunit, atunci, România. Cele mai negre scenarii puneau pe seama legionarilor suferința Reginei Maria. Mai mult, la un moment dat, s-a vehiculat ipoteza potrivit căreia regina ar fi fost împușcată de propriul fiu, după o ceartă violentă!

Dar să vedem, mai bine, ce nota Regina Maria în propriul jurnal:

Sâmbătă, 17 aprilie 1937, Cotroceni

„N-am mai scris de aproape șase săptămâni, am fost bolnavă și supusă la o dietă de înfometare; am ajuns în așa hal de slăbiciune încât nu mai pot ține creionul în mână. N-am scris nici măcar o scrisoare.

În noaptea de 10 spre 11 martie am căzut dintr-o dată la pat.

Stomacul meu a făcut lucruri ciudate, ceea ce pentru mine, care aveam o digestie remarcabilă, era ceva absolut neobișnuit. În noaptea de 10 martie m-am simțit brusc ciudat cam pe la miezul nopții și m-am dus la baie, dar pe neașteptate m-au lăsat picioarele, nu le-am mai putut controla; în loc să fiu în stare să intru în baie, m-am împiedicat, copleșită de o amețeală nemaipomenită, incapabilă să-mi păstrez direcția, așa că am căzut, lovindu-mă de paravanul de lângă ușa budoarului meu. Am căzut cu el u tot și o vreme am zăcut acolo, foarte confuză, fără s înțeleg ce mi s-a întâmplat, dar am reușit să mă ridic în picioare din nou și în cele din urmă am ajuns în baie, unde m-a prăbușit pe masa de masaj, în apropierea căreia este un clopoțel. Mă simțeam din ce în ce mai ciudat, așa că am fost de acord să fie chemat Mamulea (n.r. - Ion Mamulea, 1873-1956, medic al Curții Regale începând din octombrie 1908) și am spus că ar fi bine să fie chemat Zwiedineck (n.r - Eugen Anton Zwiedineck „Zwiedy”, 1886-1956, general român care a luptat în ambele războaie mondiale. După moartea lui Gaetan Denize, 14 mai 1930, devine aghiotantul și secretarul particular al Reginei Maria”.

Regina Maria în tinuta oficială, cu Marele Cordon al Ordinului Carol I, steaua Ordinului Carol I şi o diademă în stil Art-Nouveau, cca. 1920. Fotografie din Colecţia de cărţi poştale a Muzeului Naţional Cotroceni

Ce s-a întâmplat mai departe? Jurnalul intim al reginei consemnează următoarele:

„Am stat acolo calmă, întinsă pe spate și așteptând, cu capul învârtindu-mi-se într-una, iar pe dinăuntru simțeam ca și cum ar fi o revoluție. Cei doi domni au apărut și, în timp ce îi explicam lucrurile lui Mamulea, m-am simțit dintr-o dată extrem de rău și a vomitat ceva ce arăta foarte ciudat, o (nota editorului - substanță) culoare urâtă și întunecată plutind într-un sos roșu. Arătam categoric îngrozitor și m-am simțit complet epuizată.

Am petrecut aproape toată ziua pe canapeaua din baie, în vreme ce dormitorul mi-a fost aranjat ca pentru un om bolnav, scoțându-se patul cel mare și punând în locul lui două paturi mai mici”.

Întâmplarea a generat, firesc, panică. Însemnările Reginei Maria stau mărturie:

„(…) Toată lumea s-a ales cu o sperietură groaznică, iar eu a trebuit să mă supun examinării de către trei doctori pe care i-a ales Carol (Carol al II-lea, 1893-1953, fiul lui Ferdinand și al Mariei, rege al României, 1930-1940). Însă Carol a făcut greșeala de a nu permite publicarea unui buletin, iar rezultatul a fost răspândirea cu iuțeala fulgerului a celor mai alarmiste zvonuri în toată țara și în restul lumii”.  

Regina Maria în tinuta oficială, rochie din brocart, mantie din catifea garnisită cu blană, decoraţii, şiraguri de perle şi diadema cu perle şi diamante, 1923. Foto: Colecţia de cărţi poştale a Muzeului Naţional Cotroceni

Zvonurile și scenariile privind starea precară de sănătate a reginei erau, într-adevăr, stupefiante.  Iată ce nota Regina Maria:

„S-a spus că am fost otrăvită de Garda de Fier sau de Carol, nu se știe precis. Alții au spus că am avut un atac cerebral, ații că după o scenă violentă cu Carol și cu Nicky (n.r - Principele Nicolae, fiul lui Ferdinand și al Mariei, 1903-1978, membru al Regenței în perioada 20 iulie 1927- 8 iunie 1930) aș fi încercat să mă împușc sau că unul dintre ei m-ar fi împușcat”.

În continuare, jurnalul intim al reginei oferă câteva lămuriri:

„În realitate, doctorii s-au temut că ar putea fi un ulcer la stomac care a perforat. Așa că am fost silită să stau întinsă pe spate și înfometată vreme de două săptămâni până când au fost în stare să-mi facă o radiografie. (…) Marea consolare pentru că zac în pat a fost o extraordinară explozie de simpatie și loialitate în toată țara, adevărate manifestări de dragoste, neliniște, fidelitate - mari și mici sute de telegrame, camera mea a devenit o seră de flori. Carol, dacă a dorit s nu dea importanță bolii mele, interzicând publicarea unui bulletin, a obținut rezultatul contrar. Toată țara a fost nebună de îngrijorare, s-au rostit rugăciuni pentru mine în toate bisericile, a fost un sentiment de disperare la gândul că poate voi fi luată de la ei”.

Fragmentele de jurnal au fost selecționate din volumul „Regina Maria. Însemnări din ultima parte a vieții (martie 1937 - iulie 1938)”, publicat în urmă cu doar câteva zile de Editura Corint (Colecția Istorie cu blazon), sub îndrumarea lui Sorin Cristescu.