Vorbim despre producătorul şi deţinătorul licenţei originare din 1947 a pistolului mitralieră cel mai popular la nivelul armatelor mondiale dar şi a insurgenţelor de tot felul, prin modul simplu şi eficient de funcţionare.

Practic, vânzările globale ale Kalashnikov, împreună cu toate formele derivate şi produse în China sau în statele foste socialiste, acoperă nivelul egal cu numărul de arme automate în dotarea Armatei Ruse, acolo unde există câte o armă pentru fiecare militar, potrivit unui reportaj al New York Times. Statistic, Kalashnikov a vândut nu mai puţin de 100 milioane de arme de când a început producţia. Dar piaţa cea mai importantă era piaţa americană, acolo unde şi statul american era un excelent client, chiar dacă armele erau livrate ca ajutor în terţe zone ale lumii, dar şi variantele civile vândute, pe o piaţă civilă mult mai permisivă, ajutau la avantaje interesante.

Iată că embargoul şi sancţiunile asupra Rusiei au făcut ca şi Kalashnikov să piardă o piaţă importantă, şi să fie nevoită să se reorganizeze. A făcut-o dând oameni afară, restructurând producţia, dar şi inventând variante legale de arme civile pentru piaţa internă, pentru vânătoare. Este cazul variantelor numite Saiga şi Baikal care au trăgaciul construit în aşa fel încât nu funcţionează decât foc cu foc.

Intrarea pe piaţa rusă creează efecte secundare deoarece nevoia de control a armamentelor într-o ţară cu deosebit respect pentru ordine şi cu un control intern strâns nu poate lăsa armele de foc la îndemâna oricui. Cu atât mai mult într- o perioadă în care situaţia economică precară şi nemulţumirea publică este în creştere, a lăsa arme de foc, chiar şi de vânătoare, la adresa populaţiei creează o vulnerabilitate suplimentară.

Este motivul pentru care principalele dezvoltări par să fie o trecere de la arme şi haine de vânătoare precum şi linia specială adaptată atât hainelor de camuflaj cât şi vânătorii, către noi direcţii de producţie, odată cu achiziţia unor capacităţi pentru construcţia de motoare pentru bărci de diferite feluri şi mergând până la producţia de drone. Detaliile unor asemenea investiţii nu sunt cunoscute, aşa încât e greu de spus dacă vorbimd espre drone cu relevanţă militară sau dacă vorbim despre drone civile, destinate mass media, supravegherii frontierelor sau pur şi simplu de jucărie şi pentru distracţie. Compania producătoare a armei celei mai celebre din lume, cu brandul cel mai cunoscut şi mediatizat pe toate meridianele, a reuşit să-şi adapteze, pe criterii moderne, similare unei multinaţionale, producţia armei automate care împlineşte anul viitor 70 de ani de existenţă. Caracteristica şi renumele de cea mai fiabilă armă în conflicte, în război, în toate teatrele de operaţii a făcut posibilă adaptarea sa de la conflict armat către consumatori domestici şi civili, pe regulile economiei de piaţă, utilizând o campanie de publicitate susţinută.

E adevărat că inventatorul armei automate de producţie rusească, Lt. Gen. Mikhail T. Kalashnikov, nu şi-ar mai recunoaşte creaţia în noile preocupări ale firmei ce-i poartă numele. Principala fabrică din perioada sovietică, Uzina Muncii Mecanizate Izhevsk, era întreprindere de stat. Astăzi, urmaşii lui Kalashnikov deţin o participaţie importantă în actuala companie, care este condusă după principiile economiei de piaţă ca o multinaţională clasică. De la schimbarea profilului, a deschis 60 de magazine de vânzări de arme civile în Rusia, a angajat o campanie de marketing şi publicitate cu sloganul “Kalashnikov: adevărat şi de încredere!” Iar profitul din anul trecut a fost de 33 milioane de dolari după o pierdere anterioară de 10 ori mai importantă anul 2014. Şi toate în condiţiile războaielor în care e implicată Federaţia Rusă, în Donbas şi Siria.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

Te-ar putea interesa și: