Managerii de spital ar trebui să aibă curajul/libertatea să facă disponibilizări atunci când au prea mulți angajați, însă decizia aparține autorităților locale, Casa Națională de Asigurări nu poate face nimic.

Bolnavii nu ar trebui să ajungă direct la medicii din spitale și să fie considerați urgențe, ci să treacă mai întâi prin camerele de gardă. Doctorii din policlinici ar trebui plătiți mai bine ca să preia pacienții care nu au nevoie de internare, iar spitalele ar trebui să nu mai raporteze servicii fictive ca să își acopere cheltuielile, ci să fie plătite decent pentru ceea ce fac. Un singur exemplu: cât se plătește pentru o operație în cel mai mare spital de neurochirurgie din România, Bagdasar-Arseni, unde sunt tratați circa 60% din românii cu probleme neurochirurgicale. Pentru o intervenție pe creier asigurările plătesc în medie 5.000 de lei (bani în care intră plata personalului și consumabilele), în condițiile în care normal ar fi 50.000 de lei. „Și 10.000 de lei dacă ne-ar da am zice că l-am apucat pe Dumnezeu de un picior. În plus, nu se plătește ceea ce muncim în plus față de contractul cu asigurările: de exemplu, dacă operăm 1.800 de pacienți pe lună, în loc de 1.500, cât prevede contractul cu casa, pentru 300 nu primim bani, trebuie să îi rezolvăm în aceeași sumă”, se plâng medicii din spital. În același timp, măsurile care se pot lua pentru a face mai multe cu banii alocați se lovesc de corupție. „Jafurile sunt încă la drumul mare în spitale, se fură mai ales cu firme de casă ale managerilor care asigură paza, spălarea lenjeriei sau  mâncarea”, îmi povestea un înalt oficial.  De știut știu ce au de făcut, însă interesele nu îi lasă să meagă până la capăt pentru ca românul de rând să simtă că îi e mai bine când ajunge la un medic care are legătură cu sistemul de stat. Iar șanse ca ce se anunță de la 1 aprilie (intrarea în vigoare a mega-reformei lui Eugen Nicolăescu), să aibă și efect sunt aproape de zero.