Fidel Castro nu mai face istorie, ci doar comenteaza politica si sport.

Pentru prima oara in cei 48 de ani petrecuti la conducerea Cubei, Fidel Castro a absentat, ieri, de la ceremoniile dedicate Zilei Revolutiei, cel care li s-a adresat celor aproximativ 100.000 de oameni adunati in piata din centrul orasului Camaguey fiind fratele lui, presedintele interimar Raul Castro. Spre dezamagirea admiratorilor sai, prezenta si rolul lui „El Comandante” in societatea cubaneza se limiteaza in continuare la articolele scrise din spital.

Redus la tacere de interventia chirurgicala suferita acum un an, liderul cubanez Fidel Castro, recunoscut pentru talentul sau oratoric si pentru abilitatea deosebita de a electriza masele, se vede nevoit sa comenteze evenimentele interne si realitatea internationala in scris. Locul interminabilelor discursuri a fost luat de „Reflectiile Comandantului Suprem”, o serie de tablete si comentarii publicate in „Granma”, oficiosul Partidului Comunist Cubanez.

Printre deloc surprinzatoarele articole critice la adresa presedintelui Statelor Unite, George W. Bush, preluate si de presa occidentala, Fidel Castro strecoara, de pe patul de spital, materiale in care se prezinta cititorilor in ipostaze inedite, adeseori hilare.

Obisnuiti cu „El Lider Maximo” in uniforma militara, tunand si fulgerand impotriva „imperialismului american”, cubanezii descopera acum un octogenar suferind, imbracat in trening, care traieste la intensitate maxima un meci de volei feminin sustinut de echipa Cubei in compania marii rivale, selectionata Braziliei.

„Acum ma uit la meciul de volei feminin. Scorul este 18-17 pentru nationala Braziliei in primul set. Am pierdut cu 27 la 25. Antrenorul brazilian se simte mai rau decat mine. Castigam al doilea set, cu 25 la 23. Il pierdem pe al treilea, cu 22 la 25. Il castigam pe al patrulea, 34-32. Nu m-ar surprinde sa aud ca antrenorul brazilian a avut grave probleme cardiace. In sfarsit, castigam ultimul set, cu 17 la 15. Ce meci extraordinar!”, scria Castro pe 19 iulie.

Textul din „Granma”, dedicat participarii sportivilor cubanezi la Jocurile Panamericane, se incheie insa cu un fragment care strica atmosfera de sarbatoare: „Inainte de a incheia, as vrea sa imi exprim durerea profunda si sa transmit condoleante poporului brazilian pentru tragicul accident aviatic in care si-au pierdut viata aproximativ 200 de oameni”. Castro se referea la tragedia aviatica produsa pe 17 iulie, la Sao Paulo.

„Ce viteza! Ce forta!”

Intr-un alt articol, microbistul Fidel le marturiseste cubanezilor ca nu pierde nicio competitie  televizata de la Jocurile Panamericane: „Sigur ca ma uit. De-abia imi dezlipesc ochii de pe ecran. Uneori uit ca e timpul sa mananc sau sa imi iau pastilele. Nu pierd nici macar unul dintre sporturile transmise la posturile de televiziune”, dezvaluie Castro. „Echipele noastre de handbal masculin si feminin sunt uimitoare. Ce viteza! Ce forta!”, exclama extaziat „El Lider Maximo”, ca un veritabil chibit.

Uneori incearca sa priveasca fenomenul in profunzime si mediteaza asupra conditiei sportivului contemporan. „M-a uimit numarul atletilor care se accidenteaza in majoritatea sporturilor, cu exceptia inotului, tenisului de masa, a tenisului de camp si a altor catorva discipline. Statutul de profesionist te obliga sa iti risti viata, ca un gladiator modern. Iar cand nu sufera din cauza unor leziuni reale, sportivii se prefac ca au dureri, precum actorii de teatru profesionisti”, remarca Fidel.

Dedicatie pentru copii

Multe dintre comentariile sale voluminoase au la final cate o scurta propozitie sau fraza, prin care Fidel Castro isi ia ramas bun de la cititori intr-un stil colocvial. Fara „Viva la Revolucion!”, fara „Patria o muerte!”, ci simplu: „Trebuie sa inchei. Maine, duminica, este Ziua Copiilor si ma gandesc la ei in timp ce astern pe hartie aceste ganduri. Li le dedic”. Cateodata, despartirea de cititori este si mai abrupta. „Nu voi mai spune nimic. E suficient pentru astazi”, a scris Fidel pe 7 iulie, la ora 15.00.

CUBA, FARA RIVAL

Promite scurte idei, scrie epopei

„Am promis reflectii scurte si ma tin de cuvant”, se angaja Fidel Castro pe 7 iunie. Patru zile mai tarziu, el scrie cateva randuri despre vizita presedintelui Statelor Unite, George W. Bush, in Albania, carora le ataseaza ca titlu un joc de cuvinte inspirat „Tiranul viziteaza Tirana (capitala Albaniei - n.r.)”.

Materialul a atras atentia mass-media internationale, fiind difuzat de marile ziare si agentii de presa. Numai ca, ulterior, a uitat ce a promis si a inceput sa publice zeci de pagini despre Administratia SUA sau despre recent declasificatele dosare ale CIA.

Astfel, cu o prefata, cateva fotografii plus notele de subsol aferente, articolele „Tirania mondiala”, „Masina de ucis”, „Bush, sanatatea si educatia” si „Ei nu vor avea niciodata Cuba” ar insuma un volum de dimensiuni respectabile. Principalul mesaj pe care vrea sa il transmita liderul cubanez este urmatorul: mai toti presedintii americani l-au invidiat pe „El Comandante” pentru ceea ce a reusit sa faca pentru poporul cubanez si au incercat sa il asasineze.

Invidiosul invidiosilor ar fi, potrivit lui Fidel, George W. Bush. „Bush descopera ca sistemul economic si politic al imperiului sau nu poate concura cu sistemul din Cuba in ceea ce priveste serviciile vitale, precum cele medicale si educatia, desi aceasta tara este atacata si supusa blocadei de aproape 50 de ani. Putem face lucruri la care Bush nici macar nu poate visa”, sustine Castro.