Botaniștii au cultivat o specie de copac dispărută de mult timp dintr-o sămânță veche de 1.000 de ani. Aceasta a fost găsită într-o peșteră din deșertul Iudeea în anii 1980.

Cercetătorii implicați în proiect spun că ei cred că specia de copac, despre care se crede că a dispărut astăzi, ar fi putut fi sursa unui balsam vindecător menționat în Biblie și în alte texte antice.

Descoperirea sămânței

Descoperită în timpul unei săpături arheologice în regiunea inferioară Wadi el-Makkuk, la nord de Ierusalim, sămânța antică a fost găsită în stare perfectă. Însă oamenii de știință care au efectuat noua cercetare nu au fost capabili să identifice tipul de copac doar pe baza seminței. Echipa, condusă de Dr. Sarah Sallon, un medic care a fondat Centrul de Cercetare în Medicină Naturală Louis L. Borick de la Centrul Medical Universitar Hadassah din Ierusalim, a plantat sămânța pentru continuarea cercetărilor în urmă cu mai bine de 12 ani.

Sallon a spus că era posibil ca arborele să fie sursa biblicului „tsori”. Un extract de plantă medicinală asociat cu regiunea istorică a Galaadului de la nord de Marea Moartă, în Valea Riftului Iordaniei, o zonă muntoasă și împădurită care a fost intens cultivată și care acum face parte din Iordania.

Descoperirile echipei, descrise într-un studiu publicat la 10 septembrie în revista Communications Biology, dezvăluie unele dintre secretele legate de originea acestui specimen enigmatic, pe care Sallon l-a poreclit „Sheba”.

Amprentă genetică

Pentru a germina specimenul, coautorul studiului, Dr. Elaine Solowey, cercetător emerit la Centrul pentru Agricultură Durabilă din cadrul Institutului Arava pentru Studii de Mediu din Israel, a folosit un proces perfecționat în timpul cercetărilor anterioare conduse de Sallon asupra semințelor de palmier curmal vechi de 2.000 de ani. Abordarea a implicat înmuierea misterioasei semințe din deșertul Iudeea în apă amestecată cu hormoni și îngrășământ. Asta înainte de a o planta într-un vas cu pământ steril.

„Aproximativ cinci săptămâni și jumătate mai târziu, a apărut acest mic lăstar frumos”, a spus Sallon.

Vârful lăstarului era protejat de un capac numit operculum. După ce s-a desprins, echipa a folosit datarea cu radiocarbon a materiei organice pentru a estima vârsta plantei. Și a constatat că specimenul datează între 993 și 1202 d.Hr.

Specia copacului

Nu după mult timp, copacul a început să înmugurească frunze. Sallon a împărtășit imagini ale copacului și ale frunzelor sale cu botaniști din întreaga lume. Un expert a sugerat că acesta aparține genului Commiphora. Grupul include aproximativ 200 de specii de copaci care se găsesc în principal în Africa, Madagascar și Peninsula Arabică.

În continuare, Sallon a împărtășit o mostră din frunză cu coautorul studiului, Dr. Andrea Weeks, profesor asociat la departamentul de biologie al Universității George Mason din Fairfax, Virginia. Weeks a secvențiat ADN-ul copacului. A confirmat apoi identificarea preliminară. Cu toate acestea, eșantionul nu se potrivea cu niciuna dintre speciile cunoscute de Commiphora din baza sa de date.

Conform studiului, cu amprenta sa genetică unică, specia necunoscută Commiphora reprezenta cel mai probabil un taxon dispărut. Originar odinioară din regiunea din jurul deșertului Iudeea.

Cu toate acestea, copacul, care are acum mai mult de 14 ani și aproape 3 metri înălțime, nu a înflorit și nici nu a dat fructe. Fără aceste caracteristici mai ușor de identificat, nu este posibilă recunoașterea cu certitudine a speciei enigmatice, a adăugat studiul.

Arbore biblic?

Pe baza cercetărilor istorice, Sallon a avut o bănuială că arborele ar putea fi sursa a ceea ce textele antice din regiune, inclusiv Biblia, descriu drept „Balsamul Iudeii” sau „Balsamul Galaadului”. O rășină parfumată recoltată pentru a produce un parfum râvnit care era exportat în întreaga lume la acea vreme.

„Am plantat-o în 2010 (și) acum suntem în 2024. De ce am așteptat atât de mult (pentru a publica cercetarea)? Pentru că am vrut să mă asigur că nu era balsamul de Iudeea. Și cum aș fi știut asta cu siguranță? Mirosindu-l”, a spus Sallon.

Cu toate acestea, arborele, care este înrudit cu arborele de smirnă, renumit pentru rășina sa, nu a emis niciun fel de miros. Odată ce planta a ajuns la maturitate, la vârsta de aproximativ 3 ani, echipa a efectuat o analiză fitochimică a rășinii, frunzelor și ramurilor sale pentru a testa compușii aromatici, precum cei găsiți în smirnă. Cu toate acestea, nu a fost găsit niciunul, a spus Sallon.

Utilizarea medicinală

În schimb, echipa a detectat unii compuși cunoscuți pentru utilizarea lor medicinală. Inclusiv „guggulteroli”, care au fost identificați din rășina speciei de arbori înrudite Commiphora wightii ca având potențiale proprietăți de combatere a cancerului, a precizat studiul.

„Pe baza tuturor acestor lucruri, nu este balsamul de Iudeea. Este un văr apropiat al acestuia și unul dintre Commiphora non-aromatice care este o comoară de compuși medicinali”, a spus ea.

Datorită prezenței acestor compuși vindecători, Sallon și colegii săi au concluzionat că arborele ar fi putut fi, în schimb, sursa unui balsam medicinal cunoscut sub numele de tsori. Și acesta este, de asemenea, menționat în textele istorice.

Semințele cu o durată de viață atât de incredibilă sunt rare, potrivit Dr. Louise Colville. Acesta este cercetător principal în domeniul biologiei semințelor și stresului la Royal Botanic Gardens, Kew, în Londra. Colville nu a fost implicată în cercetare.

„Ceea ce este surprinzător în această poveste este că a fost vorba despre o singură sămânță. Dar și că a avea o singură șansă de a germina este extrem de norocos”, a spus ea.

„Lucrând într-o bancă de semințe, văzând potențialul pentru această longevitate extremă ne dă speranța că depozitarea și stocarea semințelor, cel puțin unele, vor supraviețui pentru perioade foarte lungi de timp.”, informează yahoo.com