Deși ar putea să nu pară așa, ochii noștri fac în mod constant mișcări rapide, mici, denumite generic sacade, ce prelevă noi informații pe măsură ce ne concentrăm privirea asupra diferitelor lucruri din jurul nostru. Pe măsură ce facem acest lucru, creierul nostru primește informațiile, iar în funcție de obiectul privirii noastre, se pare că activitatea cerebrală declanșată poate fi chiar unică.

Cercetătorii care au participat la un nou studiu condus de neurologul Tobias Staudigl de la Universitatea Ludwig Maximilian din München, Germania, arată date cel puțin interesante.

Creierul uman nu încetează să surprindă

„Deși, de obicei, nu ne percepem propriile mișcări ale ochilor, schimbarea bruscă a inputului vizual cu fiecare sacadă are consecințe substanțiale la nivel neuronal", explică aceștia, conform sciencealert.com.

În timpul experimentelor, Staudigl și colegii săi cercetători au lucrat cu 13 pacienți ce sufereau de epilepsie, cărora li s-au implantat electrozi în creier, pentru a le monitoriza starea de sănătate. Acest tip de intervenție poate fi util pentru cercetătorii neurologi, așa că aceștia apelează adesea la astfel de pacienți cu electrozi deja implantați, în cazul în care aceștia ar fi dispuși să se ofere voluntari.

Astfel, pacienții ce au consimțit să ia parte la studiu, au fost instruiți să privească liber spre o serie de stimuli vizuali afișați pe un ecran, inclusiv imagini cu chipuri umane, chipuri de primate, dar și imagini care nu conțineau chipuri (imagini cu flori, fructe ori mașini).

În timpul studiilor, un sistem de urmărire ocular a monitorizat obiectele la care priveau participanții, iar electrozii au monitorizat simultan activitatea neuronală în amigdala și hipocampus - părți distincte ale creierului, ambele implicate în diferite aspecte ale procesării amintirilor, printre alte funcții, amigdala fiind importantă și pentru reglarea emoțiilor noastre.

Creierul codifică memoria de la nivel vizual

Când participanții au privit spre fețele umane, neuronii s-au declanșat și s-au sincronizat între amigdala și hipocampus într-un model specific, diferit de rezultatele obținute la ceilalți stimuli - ceea ce echipa interpretează ca fiind o dovadă a modului în care creierul gestionează codificarea memoriei pentru informații sociale importante, distincte de alte obiecte non-sociale.

„Ai putea argumenta cu ușurință că fețele sunt unul dintre cele mai importante obiecte la care ne uităm", spune autorul principal al studiului, Ueli Rutishauser, directorul de cercetare al Cedars-Sinai, din Los Angeles.

Privirea feței cuiva ne face să să știm deja dacă există încredere ori ce fel de sentimente sunt dominante în atitudinea celui din fața noastră, față de noi înșine, ori ca stare generală.

„Luăm o mulțime de decizii extrem de importante pe baza privirii fețelor, inclusiv dacă avem încredere în cineva, dacă cealaltă persoană este fericită sau furioasă sau dacă am mai văzut această persoană înainte."

Cercetătorii concluzionează: „Credem că aceasta este o reflectare a faptului că amigdala pregătește hipocampul pentru a primi noi informații relevante din punct de vedere social, care vor fi importante de reținut".