Războiul Peloponesiac. Cine a fost adevăratul câștigător? Paradoxal. nu a fost Sparta, cetatea care a învins Atena ci o putere pe care ambele cetăți o învinseseră anterior, în calitate de state aliate

Războiul Peloponesiac. Cine a fost adevăratul câștigător? Paradoxal. nu a fost Sparta, cetatea care a învins Atena, ci o putere pe care ambele cetăți o învinseseră anterior, în calitate de state aliate.

Am auzit cu toții de capcana lui Tucidide. Tucidide a scris Războiul Peloponesiac, el însuși participând la una din bătăliile importante ale acestuia și pierzând, în perioada exilului, scriind faimoasa lucrare și lansând teoria care a fost numită „capcana” lui Tucidide: atunci când o forță în ascensiune țintește statutul puterii dominante, este clar că acestea două pot ajunge cel mai probabil la conflict.

Atena și Sparta - aliatele din Războaiele Medice....

Sparta  a jucat un rol deosebit de important în lumea greacă. Ea şi-a asigurat de la început un rol de primă importanţă în Pelopones, peninsulă pe care a cucerit-o cu excepţia cetăţii Argos, creând Liga Peolponesiacă. Ea s-a amestecat şi în politica Atenei, intervenind de două ori, mai întâi când Hippias a fost alungat, apoi pentru a-l sprijini pe Isagoras, în defavoarea lui Kleisthenes.

Ultima dată, regele Spartei, Kleomenes a fost nevoit să capituleze, deşi spartanii nu trebuiau niciodată să se recunoască înfrânţi, ceea ce Aristophanes, celebrul autor de comedii, va ridiculiza, în Lysistrata, 276: a capitulat „deşi sufletul lui era spartan ”.

În timpul războaielor medice, Sparta a fost un aliat important al Atenei, bătălia de la Termopylae, din 480 a.Chr., fiind expresia respectării depline a „legilor Spartei” de către regele Leonidas şi cei 300 de hippeis, care au pierit până la ultimul, încercând să oprească invazia persană.

Regele Pausanias, erou al războaielor medice, prieten al atenianului Themistokles, găsit fiind vinovat de trădare-sub pretextul colaborării cu perşii, refugiat în sanctuarul Atenei, a fost zidit în interior, prin decizia colegiului eforilor, fiind lăsat să moară de inaniţie.

.....combatante în Războiul Peloponesiac

Războiul Peloponesiac a asigurat victoria Spartei, dar adevăratul câştigător a fost Imperiul Persan, care a reuşit să recapete multe din avantajele pierdute în 449 a.Chr., anul păcii lui Kallias, care a pus capăt războaielor medice.Totuşi, Sparta a reuşit să impună în toate cetăţile înfrânte, inclusiv la Atena, regimuri oligarhice, la fel cum procedase şi în cadrul Ligii Peloponesiace, al cărei hegemon a fost.

Sparta va pierde două bătălii decisive în faţa Tebei, la Leuctra (371 a.Chr) şi Mantineea (362 a.Chr), apoi, după ce Macedonia a devenit hegemon al lumii greceşti, a fost forţată, de către Antipatros, să intre în Liga de la Corint, în 331 a.Chr., după înfrângerea de la Megalopolis.

Cele două cetăţi u reprezentat modelele organizării politice antice. Atena a reprezentat modelul democratic, iar Sparta modelul militarist. Dacă Atena a încercat să-şi impună tipul de organizare democratic în cetăţile aliate din Liga de la Delos, Sparta a impus în Liga Peloponesiacă regimuri tiranice, deoarece modelul său era exclusiv legat de cetate, de normele acesteia, şlefuit timp de secole, fapt care nu permitea o implementare directă într-o cetate cucerită.

Chiar dacă necesitatea a impus colaborarea cetăţilor în faţa ameninţării persane, antagonismul atât de evident dintre cele două state a condus la înfruntarea din timpul Războiului Peloponesiac. Totuşi, antagonsimul evident nu a împiedicat colaborarea Spartei cu Imperiul Persan. De asemenea, tiranii atenieni au încercat să să se impună în Atena cu ajutor spartan, fapt ce reliefează limitele ideologice ale organizării politice.Modelul grecesc de organizar s-a impus în lumea antică, devenind bază a democraţiei contemporane.