Istoria se scrie fără mânie și fără părtinire, ne-au învățat Anticii. Care sunt principalele opere care ne învață acest lucru?

Istoria se scrie fără mânie și fără părtinire, ne-au învățat Anticii. Care sunt principalele opere care ne învață acest lucru?

Încă de la începuturile sale, istoria ca știință a avut inclusă componenta etică, aceea de a prezenta adevărul, în deplinătatea sa și de a folosi obiectivitatea.

Istoria, văzută de istoricii greci

Herodot, în ”Istorii”, descrie competiția între trei lideri ai Persiei Antice pentru tronul de rege, pornind de la o luptă de idei, între adepții tiraniei, ologarhiei și monarhiei.

Argumentele arată o cunoaștere a filosofiei politice grecești, într-o manieră incredibilă pentru perși, iar contrastul dintre tăria argumentelor discuției și soluționarea hilară a problemei trădează cumva abaterea de la etică. Practic, cei trei au decis că va câștiga tronul cel al cărui cal va necheza primul la răsăritul soarelui, în timp ce competitorii se vor afla călare, la porțile cetății Persepolis.

Este inutil să mai precizăm că Darius, câștigătorul a folosit un truc, o înșelătorie, pusă în aplicare de către servitorul său, care îi îngrijea herghelia, calul lui Darius nechezând primul, prin provocarea acestui gest, în mod deliberat.

Practic, Herodot a dorit să arate supremația gândirii elene asupra celei persane, însă modalitatea de argumentare nu este etică. A pus în gura unor oameni discursuri pe care acei oameni nu ar fi avut capacitatea de a le rosti niciodată, fapt vizibil din soluția finală aleasă.

Istoria la Tucidide

Tucidide, autorul lucrării ”Războiul Peloponesiac”, renumită prin obiectivitatea sa și prin fidelitatea redării faptelor și textului documentelor (un tratat încheiat între Atena și o altă cetate greacă a fost redat integral, iar după mai multe secole inscipția pe piatră a fost descoperită la Atena, textul autorului fiind identic cu cel de pe inscripție n.a.) oferă discursuri susținute în adunările publice de către strategul Perikles.

Evident că atunci nu erau mijloace de înregistrare a discursurilor, de aceea fidelitatea lor este discutabilă, nu atât prin faptul că nu ar conține adevărul, cât prin tehnica de prezentare. Perikles vorbește în aceste discursuri ca un sofist, însă specialiștii cunosc faptul că Perikles nu a frecventat întâlnirile sofiștilor, educația sa fiind cumva opusă acestora.

Diodor din Sicilia este un istoric antic a cărui operă, ”Bibliotheca istorică” este o lucrare formată din rezumate și preluări din operele celorlalți. Chiar dacă, astăzi, din punct de vedere etic, atitudinea lui Diodor ar fi de condamnat, pentru că și-a însușit rezultatele muncii înaintașilor, fără a le cita.

Optica latinilor

Marele orator roman Cicero a considerat că Herodot este „părintele istoriei” iar istoria este învățătoarea vieții: Historia magistra vitae!

Istoricul latin Tacitus afirma că istoria trebuie scrisă ”fără mânie și fără părtinire” (sine ira et studio).Nu de puține ori însă, istoricii au folosit diverse artificii tehnice pentru a putea să își promoveze mesajul. Unul dintre acestea a fost ”excerptarea” operelor predecesorilor.

Sursa foto: Wikipedia