Invitatii EVZ
RĂZBOIUL IMIGRANȚILOR. Cum a devenit VIKTOR ORBAN un POL DE PUTERE în Uniunea Europeană? Ce riscă ROMÂNIA? Istoria ALTFEL decât o înveți la școală
Cu numai câteva luni înainte de alegerile pentru Parlamentul European, Uniunea e mai divizată ca niciodată. Firește, marele măr al discordiei îl reprezintă imigrația și măsurile care ar trebui luate.
O spune foarte clar scriitorul francez Renaud Camus într-un mesaj publicat recent pe Facebook. „Din nou avem două Europe, exact ca înainte de prăbușirea Cortinei de Fier. Noua separație nu merge exact pe fostele granițe, departe de asta, dar păstrează urme importante, care nu sunt întâmplătoare.
Ca și prima dată, unul dintre poli este mai oriental (și central) decât celălalt, mai spre Est. De aceasta parte se regrupează Ungaria și Italia, plus Austria, plus cei trei aliați ai Ungariei din tratatul de la Visegrad (Polonia, Slovacia și Republica Cehă), plus simpatiile și speranțele care vin din țările baltice, din Suedia, chiar din Germania.
De partea cealaltă, regăsim Germania și Franța, ajutate de Spania, dar și toate celelalte țări, toate foarte implicate astăzi, din păcate, în această politică măcar la nivelul guvernelor lor.”
Ne puteți urmări și pe Google News
Autorul teoriei care dezvăluie „Marii înlocuiri” a popoarelor albe ale Europei cu imigranți veniți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord susține că fiecare dintre tabere are campionii ei - de o parte Emmanuel Macron și Angela Merkel, de cealaltă Viktor Orban și Matteo Salvini.
„Italia este mai mare decât UNGARIA, Germania cu o greutate mai mare decât Franța. Cu toate acestea, în ambele cazuri, liderii ţărilor mai mici sunt cei mai buni reprezentanţi ai taberei lor. În acest sens, Macron nu greșește când vede continentul ca pe un câmp de confruntare între Viktor Orban și el însuși”.
Dincolo de spinoasa problemă a imigranților, sunt însă și alte probleme care afectează grav solidaritatea țărilor Uniunii. Iar disputele economice sunt la fel de grave. În campania sa electorală, Macron a vorbit clar de necesitatea de a armoniza regimul taxelor de pe continent și chiar despre penalizarea țărilor care exportă forță de muncă ieftină.
Transpuse în practică, aceste inițiative ar lovi grav nu numai țările din Grupul de la Visegrad, ci și România și Bulgaria, unde afluxul de capital, atâta cât este, vine tocmai din cauza costurilor mai mici, în primul rând cu forța de muncă. Nici varianta unei „Europe cu două viteze” nu e deloc liniștitoare pentru țările din est, inclusiv România, care ar putea deveni membri de rangul doi.
Din punct de vedere economic, suntem, sau ar trebui să fim, în tabăra Ungariei. Din punct de vedere al imigrației, am ales să nu facem opinie separată de Bruxelles, iar în aceste condiții nu prea avem ce aștepta. Oricare din tabere va câștiga, noi vom fi printre învinși.
Din fericire, e greu de crezut că cineva va repurta o victorie hotărâtoare la următoarele alegeri europene. Ba, destul de probabil să se ajungă, până la urmă, la un compromis. Iar din acesta, Ungaria va ieși sigur întărită. Încăpățânarea și curajul cu care Viktor Orban și-a apărat țara și linia politică vor fi răsplătite chiar de cei care astăzi îi sunt inamici.
Nici în acest caz România nu va avea de câștigat. Dincolo de problemele istorice cu Ungaria, nici relațiile cu guvernarea Viktor Orban n-au excelat vreodată. Iar în zilele noastre, când realpolitik revine în forță la modă, dacă nu ești invitat la masă, e foarte probabil să apari în meniu.
Recomandările noastre
