Evenimentul Zilei > Opinii > Invitatii EVZ > Războiul din Ucraina, spionajul Moscovei și schimbarea percepției asupra serviciilor de intelligence occidentale (I)
Războiul din Ucraina, spionajul Moscovei și schimbarea percepției asupra serviciilor de intelligence occidentale (I)

Războiul din Ucraina, spionajul Moscovei și schimbarea percepției asupra serviciilor de intelligence occidentale (I)

În ultimii ani dar mai ales în 2022, Europa și-a consolidat poziția de țintă predilectă a acțiunilor spionajului rusesc și în contrapartidă, au fost reevaluate din mers sistemele de contraspionaj ale statelor vizate pornind de la estimarea mediului de securitate pe continent în condițiile războiului din Ucraina.

Obiectivul principal al armatei din umbră a Moscovei este victoria în conflictul cu Kievul la care se adaugă obiectivele ,,clasice’’ ale structurilor de informații care primesc ordine de la Kremlin: extinderea rețelelor de influență, destabilizarea eșichierului politic din statele occidentale, cunoașterea cu anticipație a deciziilor politice și economice ale unor țări sau organizații care afectează relația cu Rusia, influențarea alegerilor prezidențiale sau parlamentare acolo unde este cazul.

Spionajul rusesc – în toate formele sale – și-a mărit constant nivelul de agresivitate acționând cu mai multă violență și mai puțină discreție. Cazurile Litvinenco și Skripal puteau fi considerate mesaje de intimidare dar treptat – pe măsură ce mâna lungă a serviciilor este nerăbdătoare să obțină rezultatele cerute de factorul politic – se transformă din excepții în mod de lucru.

Întoarcerea la perioada Războiului Rece sau mai mult decât atât

Când vorbim de Rusia și spionajul său trebuie să depășim matricea mitologică ce s-a țesut în jurul operațiunilor acestor servicii și să descoperim bucată cu bucată tiparul și modelele de lucru luate în calcul și aplicate de centralele din Moscova. Un caz care pare a fi scos din vechiul jobenul celor care au organizat asasinarea lui  Lev (Leon) Troțki în Mexic, în august1940, a avut loc anul trecut în Olanda dar într-un registru mai puțin violent. Tânărul Serghei V. Cerkasov, ofițer GRU, a reușit să se apropie de obiectivul său – infiltrarea în cadrul Curții Internaționale de Justiție de la Haga – utilizând documente braziliene pe numele Victor Muller Ferreira.

Era un agent fără acoperire dar cu o legendă foarte bine articulată: trimis mai întâi la Niteroi în țara cafelei, transformat în brazilian get-beget pe durata mai multor ani și adus la Haga în perioada când se vorbea de crimele de război ale rușilor în Ucraina după invazia de anul trecut. Noroc cu serviciul de contraspionaj olandez (AIVD) care a găsit câteva fisuri în legenda și în comportamentul lui Cerkasov, l-a pus sub urmărire și l-a deconspirat.

În aceeași perioadă – este vorba de luna mai 2022 – presa a dezvăluit un alt caz care poate fi considerat ,,senzațional’’ fără nicio exagerare: o agentă GRU cu identitate peruană fusese infiltrată pentru mai bine de 10 ani în cercuri frecventate de ofițeri aparținând Flotei a VI-a americană din Mediterana cu sediul la Napoli. Maria Adela Kuhfeldt nu era alta decât Olga Kolobova – ofițer de informații. În 2018, contraspionajul italian era pe urmele ei dar respectiva și-a dat seama de situație și a dispărut peste noapte. Patru ani mai târziu a fost identificată, la Moscova, când a apărut pe Facebook.

Germania – țintă prioritară

Cu câteva zile înaintea Crăciunului 2022, Procurorul federal din Karlsruhe anunța arestarea unui anume Carsten L., membru al Serviciului secret federal (BND) al Germaniei. Acuzația: înaltă trădare pentru transmiterea de informații secrete către Rusia. Deocamdată nu se știe de când lucra cu rușii, ce informații și câte a transmis. Și mai ales, nu se știe ce a primit în schimb. Încă din vara trecută, serviciile secrete germane au avertizat asupra creșterii în intensitate a acțiunilor structurilor de informații rusești chiar dacă în aprilie fuseseră expulzați 40 de ofițeri sub acoperire – în special diplomatică.

În septembrie, din motive legate de ,,legături periculoase’’cu cetățeni ruși suspecți, fusese demis șeful Agenției germane de securitate informatică.  Același tip de legături fusese descoperit de serviciul de contraspionaj german între doi funcționari din Ministerul federal al economiei și membri ai comunității ruse din Germania. Cei doi se situaseră pe poziții ,,pro-Kremlin’’ în chestiuni legate de politica federală în domeniul importului de gaze și energie. Manifestau un gen de ,,apropiere emoțională’’ de Rusia.

Potrivit șefului contraspionajului federal, Thomas Handenwang, acțiunile serviciilor de informații rusești în Gemania au atins, vara trecută, nivelul din timpul Războiului Rece iar metodele utilizate au devenit ,,brutale și nemiloase’’.

Precizez că expulzările de diplomați ruși acreditați în mai multe state europene și din America de Nord ca urmare a agresiunii împotriva Ucrainei – acestea se adăugau altor expulzări după cazul Skripal – au diminuat capacitatea de acțiune a spionajului rusesc pe cele două continente dar  structuri întregi, cu infiltrări la nivelul factorilor de putere, au rămas în picioare.

Schimbări de conținut și de percepție

Evenimentele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite au marcat începutul unei schimbări de percepție a opiniei publice față de actul de intelligence. Aceasta s-a accentuat după atentatul terorist asupra colectivului redacțional al publicației satirice pariziene Charlie Hebdo și evenimentele de aceeași natură care au avut loc ulterior în alte state europene.

Componenta de spionaj/contraspionaj a războiului din Ucraina, la care se adaugă atentatele asupra unor dizidenți ruși, se subsumează tendinței prezentată mai sus. Structurile de intelligence s-au transformat – la nivel de percepție din partea opiniei publice – dintr-un gen de instituții obscure ale statului în instrumente fundamentale ale apărării democrației în fața oricăror forme de teroare indiferent din partea cui vine.

Apărarea democrației nu este doar o expresie, un adevăr axiomatic pe care îl prezentăm ca atare și apoi închidem subiectul. Înseamnă mult mai mult dar totul pleacă de la informație și de la modul cum aceasta conduce la înțelegerea realității în toată complexitatea ei. Decenii la rând – chiar în perioada Războiului Rece – structurile de intelligence occidentale se caracterizau în acțiunile lor prin fragmentare și competiție și nu mă refer numai la cele care aparțin unor state adversare sau prietene ci chiar în cadrul aceluiași stat.

Lipsa de unitate și viziune comună au condiționat eficiența acestor structuri plasându-le în destule cazuri pe poziții opuse. Uneori, cu concursul interesat al factorului de putere politică ale cărui cunoștințe despre lumea informațiilor erau și rămân superficiale. De altfel, și cei din zona de intelligence au trăit o vreme – în unele cazuri – cu mituri glorioase dar false, reprezentări interesate și reconstrucții comode, generatoare de false personaje transformate în personalități. Astăzi, mai mult ca oricând, politicul trebuie să stabilească prioritățile statelor sau alianțelor democratice – Statele Unite și Marea Britanie sunt cele mai bune exemple – și să se opreasă aici lăsând profesioniștii să-și facă treaba.

(va urma)