Și de această dată, vârful de lance este partidul său, Mișcarea Națională Unită, care ar fi câștigat, de fapt, și alegerile prezidențiale din primăvară, manevrate și alterate de către oligarhul local Bizdina Ivanishvili, care a decis ca să fie declarată câștigătoare actuala Președintă Salome Zurabishvili, oricum în postura de a nu mai avea aproape deloc atribuții în noua variantă constituțională.

 

După ce a realizat că majoritatea nu e respectată iar voința publică este alterată de sistemul de vot introdus de către partidul Visul Georgian al lui Ivanishvili, protestatarii au răbufnit, cerând modificarea votului mixt – cu o majoritate care preia mandatele în sistem uninominal și o altă parte a Parlamentului care intră pe vot de liste. Votul privilegiază în mod substanțial partidul aflat la putere și mai ales pe potentații zilei, care-și permit să arunce cu sume importante în alegeri pentru circumscripțiile uninominale, fapt ce alterează majoritatea anti- Ivanishvili și împotriva Visului Georgian.

 

Răbufnirea de protest a avut loc în 24 iunie și a fost una profund anti-rusă, după ce Președintele de atunci a Parlamentului din partea partidului Visul Georgian, Irakli Kobakhidze, a permis unor deputați ruși să sfideze populația de la tribuna Parlamentului la o conferință internațională a religiilor, știut fiind că Georgia este ocupată de către Rusia în Abhazia și Osetia de Sud, regiuni recunoscute unilateral de Moscova drept state independente, după ocuparea lor în august 2008. În urma protestelor masive din vară, singura posibilitate de calmare a spiritelor a fost promisiunea lui Ivanishvili, omul forte al Georgiei și liderul din umbra al partidului și al țării, în direct la televiziunea națională, de a face schimbări profunde în sistemul politic, inclusiv prin introducerea votului proporțional.

 

Protestatarii au privit cu suspiciune această perspectivă a partidului de guvernământ, care deține o supermajoritate constituțională, de a aplica reformele, mai ales că cel mai urât ministru din Guvern, ministrul de Interne, Giorgi Gakharia, acuzat pentru represiunile din vară, a fost numit premier de către Ivanishvili și Visul Georgian. Totuși protestatarii s-au retras din stradă până la 14 noiembrie, atunci când în Parlament, votul pentru amendamentul ce schimba sistemul de vot nu a întrunit majoritatea de trei sferturi necesară pentru ca alegerile din 2020 să se desfășoare în sistem proporțional. De aici s-a declanșat iadul.

 

Imediat georgienii au ieșit în stradă, au blocat principalul boulevard al țării, Rustaveli, și clădirea Parlamentului, legând porțile cu lanțuri și lacăte și instalând corturi în față. Protestatarii au anunțat că nu vor deschide Parlamentul decât atunci când parlamentarii vor veni să voteze demisia guvernului, votul proporțional și alegeri anticipate, considerând că au fost mințiți, păcăliți și că Visul Georgian și Bizdina Ivanishvili nu și-au respectat angajamentele.

 

Chiar în ziua votului – când au votat amendamentul doar 101 parlamentari din 113 necesari pentru a atinge cele trei sferturi din numărul total de 150 parlamentari, s-au abținut de la vot mai ales parlamentarii din Visul Georgian care au fost aleși în scrutinuri uninominale majoritare. Liderul acestora, Dmitry Khundadze, ales uninominal în Mtskheta, a declarat că atât el cât și colegii săi nu au votat pentru că ei consideră că nu ar putea fi realizate majorități în sistemul proporțional niciodată și că instabilitatea ar duce la căderi repetate de guverne, fapt inacceptabil pentru dezvoltarea țării.

 

Ca urmare a votului, chiar și cei din partidul de guvernământ votați pe liste în cadrul scrutinului, precum un grup condus de vicepreședintele Parlamentului Georgiei, Tamara Chugoshvili, și-au arătat nemulțumirea, dându-și demisia din partid pentru că promisiunea făcută mulțimii de protestatari în iunie nu fusese respectată. Visul Georgian a pierdut astfel supermajoritatea constituțională. Toată lumea l-a acuzat pe Ivanishvili de această defecțiune a propriului partid, considerându-se că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i iasă din cuvânt, deci că defecțiunea este o manevră a sa pentru a nu-și îndeplini angajamentul.

 

Protestele au degenerat duminică, 17 noiembrie, când 20 de mii de activiști ai opoziției s-au reunit pe bulevardul principal și în fața Parlamentului, acolo unde au avut ciocniri dure cu poliția care i-a atacat pentru a evacua zona și a-i împinge din proximitatea Parlamentului. Rezultatul a fost o confruntare cu răniți de o parte și de alta și cu peste 35 de arestați. Mai important, aceste violențe ale regimului au făcut ca întreaga opoziție să se coalizeze, trecând peste diferențe, astfel că singurul obiectiv a rămas eliminarea Visului Georgian de la Guvernare, a actualului guvern de la putere și organizarea alegerilor anticipate după regulile proporționale, așa numitul sistem german. Manifestațiile s-au menținut de atunci zilnice timp de o săptămână, fără a se ajunge la un consens între forțele politice, opoziția făcând apel la “cetățenii mânioși” pentru a menține presiunea asupra oficialilor prin proteste de stradă și prezența neîntreruptă în fața Parlamentului.

 

La nivel internațional, reacția a fost unanimă: de la UE, OSCE, Consiliul Europei, APCE, SUA, toate reprezentanțele locale și conducerile instituționale au făcut apel la dialog și la găsirea unei soluții consensuale convenite între părți, exprimându-și nemulțumirea și rezervele față de violențe și reprimarea manifestațiilor pașnice de protest. Partenerii externi consideră că schimbarea sistemului de vot în vot proporțional e posibilă dacă la o asemenea aoluție ajung consensual și cad de acord toate forțele politice, așa cum și alegerile anticipate sunt fezabile, dacă aceasta e soluția convenită de către clasa politică, chiar dacă Constituția stabilește reguli stricte în acest sens.

 

Consensul funcționează în sensul variantei opoziției unite împotriva Partidului Visul Georgian, iar protestele vizează partidul de guvernământ și pe multimiliardarul Bizdina Ivanishvili, deci șansa unui acord rămâne minimală. În schimb, perspectiva alegerilor în fața unui asemenea front și al protestelor care continuă amenință să schimbe complet majoritatea.