Curtea de Conturi a sesizat 15 fapte penale de abuz sau neglijenţă în serviciu, fals, fals intelectual şi uz de fals, petrecute în instituţiile publice în anul 2010. Totodată, Curtea de Conturi a mai descoperit o serie de cazuri de acordare ilegală de salarii, angajări fără să fie prevăzute în buget, bani pentru deplasare peste limita legală sau lucrări neefectuate, dar pentru care contractorii şi-au luat banii, potrivit raportului instituţiei pentru 2010.

Astfel, în raport se precizează că, în baza legii privind funcţionarea Curţii de Conturi, Departamentul Juridic al instituţiei "a sesizat organele de urmărire şi cercetare penală în 15 cazuri, care privesc, în principal, faptele care prezintă indicii de săvârşire a infracţiunilor de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, fals, fals intelectual şi uz de fals".

Totodată, reprezentanţii Curţii de Conturi subliniază că entităţile publice nu se preocupă suficient "pentru asigurarea acurateţei datelor din situaţiile financiare şi pentru un management financiar guvernat de buna gestiune economico-financiară". Acest lucru confirmă faptul că "fondurile şi patrimoniul public al statului sunt gestionate într-un regim în care performanţa nu este un criteriu primordial", se mai arată în raport.

Curtea de Conturi argumentează că dintr-un număr de 1.534 conturi de execuţie supuse auditului financiar, doar 63 (4%) au îndeplinit condiţiile legale pentru a li se acorda certificatul de conformitate.

În urma misiunilor de audit şi acţiunilor de control desfăşurate la cele 2.751 de entităţi, s-au constatat abateri şi nereguli determinate de încălcarea legislaţiei privind finanţele publice, din domeniul fiscal, specifice fiecărui sector de activitate, privind proprietatea publică, contabilitatea, salarizarea, achiziţiile publice, precum şi legislaţia secundară dată în executarea acestor legi, care au generat prejudicii pentru bugetele publice şi/sau bugetele proprii.

Aceste prejudicii s-au produs în majoritatea cazurilor, pe de o parte, din cauza efectuării unor cheltuieli nelegale, iar pe de altă parte, ca urmare a lipsei monitorizării încasării veniturilor, după cum urmează:

• Acordarea de drepturi salariale fără respectarea prevederilor legale care le reglementează;
• Angajarea de personal fără a avea funcţii finanţate prin buget;
• Nerespectarea legislaţiei privind achiziţiile publice;
• Efectuarea de plăţi fără documente justificative care să ateste realitatea şi exactitatea sumelor datorate;
• Nerespectarea prevederilor legale şi a procedurilor cu privire la angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor;
• Decontarea unor lucrări de investiţii neefectuate de antreprenori;
• Efectuarea de plăţi peste normele, cotele şi baremurile aprobate prin contractele de prestări de servicii;
• Nerespectarea prevederilor legale referitoare la administrarea şi gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale;
• Drepturi de deplasare acordate peste baremurile legale;
• Efectuarea necorespunzătoare a controlului fiscal şi financiar de stat;
• Neconcordanţa dintre obligaţiile înregistrate în evidenţa fiscală şi obligaţiile declarate de operatorii economici;
• Neverificarea de către organele de inspecţie fiscală a tuturor obligaţiilor datorate bugetelor publice de contribuabili;
• Nerespectarea prevederilor legale privind controlul financiar propriu şi auditului public intern.

"Adevărate surse de risipă" Curtea de Conturi apreciază că gravitatea unor nereguli care au cauzat prejudicii din cauza nerespectării legislaţiei a fost depăşită de gravitatea neregulilor care nu au produs prejudicii, dar care s-au produs cu frecvent în activitatea entităţilor verificate "şi care reprezintă adevărate surse generatoare de risipă, având la origine aceleaşi incoerenţe, disfuncţionalităţi sau neclarităţi ale prevederilor legale şi, nu în ultimul rând, neaplicarea întocmai a reglementărilor în domeniu".

Iată unele dintre aceste nereguli, în ordinea dată de frecvenţa şi importanţa deficienţelor constatate:

• În foarte multe cazuri entităţile verificate nu au un sistem de control intern organizat corespunzător, în principal din cauza faptului că nu au fost puse în aplicare prevederile Ordinului ministerului finanţelor publice nr. 946/2005 pentru aprobarea "Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial". Au fost constatate 1.599 cazuri în care entităţile publice nu au emis norme proprii de control intern, fapt cu consecinţe negative asupra modului de organizare şi funcţionare a acestui tip de control. Astfel, în majoritatea cazurilor, riscul de control a fost apreciat la un nivel crescut, iar procedurile de audit au fost extinse. Prin evaluarea modului de organizare şi funcţionare a controlului preventiv propriu s-au identificat unele nereguli, în sensul că nu au fost respectate în totalitate prevederile legale cu privire la organizarea acestui tip de control, cel mai important aspect constatat fiind nesepararea atribuţiilor persoanelor care exercitau controlul financiar preventiv de cele ale persoanelor care erau implicate în operaţiunile supuse acestui control. Pe ansamblu, nici auditul intern nu poate fi apreciat în privinţa activităţii desfăşurate pentru exerciţiul bugetar 2010, ca fiind focalizat pe activitatea financiar-contabilă organizată de entităţile verificate;
• Într-un număr de 352 cazuri, activitatea de achiziţii publice nu s-a desfăşurat cu respectarea strictă a prevederilor legale. S-a constatat că, în majoritatea cazurilor, entităţile verificate nu au respectat legislaţia privind iniţierea, derularea şi monitorizarea proceselor de achiziţii publice, care să conţină atribuţii şi responsabilităţi concrete pentru personalul implicat în aceste activităţi, cu accent pe respectarea legalităţii şi a principiilor de transparenţă, liberă concurenţă, tratament egal şi eficienţă a fondurilor publice. Această situaţie a avut ca efect apariţia unor nereguli, constatându-se în cele mai multe cazuri că:
• Programul anual al achiziţiilor publice nu a fost elaborat conform legii sau/şi acesta nu a fost actualizat în funcţie de volumul creditelor bugetare alocate;
• Valorile estimate ale unor achiziţii au fost calculate eronat, prin încălcarea prevederilor legale, fapt ce a generat adoptarea altor proceduri decât licitaţia publică, în cele mai dese cazuri folosindu-se procedura "cerere de oferte" sau apelându-se la achiziţii directe;
• Comisiile de evaluare nu şi-au îndeplinit atribuţiile conform legii;
• Termenele legale ale procesului de achiziţie şi regulile de publicitate nu au fost respectate;
• Atribuirea de contracte fără existenţa în buget a fondurilor disponibile;
• Nepublicarea în SEAP a tuturor etapelor procesului de achiziţie;
• Aplicarea unor factori de evaluare care nu reflectă avantajele de natură economică şi ale căror ponderi în punctajul total sunt disproporţionate în raport de avantajele economice etc.

Au fost identificate un număr de 2.200 cazuri de încălcare a prevederilor legale referitoare la administrarea şi gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale. În urma verificărilor s-au constatat următoarele deficienţe:

• Abordarea superficială a regulilor şi a activităţilor privind inventarierea patrimoniului;
• Neconcordanţe între bunurile înregistrate în evidenţa contabilă şi cele care au fost repartizate entităţilor verificate în temeiul actelor normative;
• Lipsa de interes în clarificarea situaţiei bunurilor proprietate publică;
• Gestionarea defectuoasă a bunurilor aflate în patrimoniul public şi al entităţilor verificate, respectiv închirierea şi concesionarea acestuia în condiţii dezavantajoase pentru entităţi şi statul român;
• Neurmărirea încasării redevenţelor şi a chiriilor aferente bunurilor închiriate sau concesionate;
• Nevalorificarea corespunzătoare a materialelor rezultate urmare scoaterii din funcţiune a acestora.

"Aceste constatări scot în evidenţă faptul că patrimoniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale este necorespunzător gestionat şi administrat de către cei abilitaţi în acest scop, respectiv companiile şi societăţile naţionale, regiile autonome de interes naţional şi local, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi filialele şi sucursalele acestora", se arată în raportul Curţii de Conturi pe anul 2010.

Într-un număr de 2.939 cazuri, entităţile verificate nu au acordat atenţie cuvenită modului de organizare a contabilităţii, fapt care a afectat negativ acurateţea evidenţelor contabile şi a situaţiilor financiare verificate.