Rămas fără opțiuni pe fondul războiului din Ucraina și al sancțiunilor occidentale, Vladimir Putin ar putea fi nevoit să devină vasalul lui Xi Jinping. Ar fi o revanșă istorică incredibilă, având în vedere felul în care Moscova comunistă a tratat Beijingul „frățesc”. Doar că „țarul” nu prea are de ales. Singura problemă e dacă va dori și China, care se teme să nu-și strice relația cu Occidentul.

Vladimir Putin este noul vasal al Chinei, iar președintele Xi Jinping are acum cele mai bune cărți în relația Moscova-Beijing, scrie luni Politico.

În iarna anului 1949, când președintele Mao Zedong l-a vizitat pe dictatorul sovietic Iosif Stalin, chinezul era în postura de vasal care cere bunăvoința suzeranului. Iar Stalin l-a făcut să aştepte săptămâni întregi într-o casă înzăpezită, la 27 de kilometri în afara Moscovei, unde liderul chinez, umilit şi frustrat, era nemulțumit de orice, de la calitatea peştelui la salteaua incomodă.

Iar când cei doi lideri comuniști au început negocierile, Stalin a impus un acord foarte favorabil Rusie, prin care l-a pus pe Mao să cumpere arme rusești și mașini grele cu banii dintr-un împrumut pentru care Beijingul trebuia să plătească o dobândă consistentă.

Șapte decenii mai târziu, dinamica puterii arată o schimbare radicală.

Parteneriatul „fără limite”

Cu puțin timp înainte de a invada Ucraina, președintele rus Vladimir Putin a mers la Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing, unde a proclamat prietenia „fără limite” cu Xi Jinping și China. Dar acum nu există nicio îndoială cu privire la adevărata superputere în acest cuplu.

Economia Chinei, de 18 trilioane de dolari, este acum de 10 ori mai puternică decât cea a Rusiei. Beijingul deține aproape toate cărțile bune în stabilirea condițiilor oricăror moduri de salvare financiară a Moscovei.

În timp ce Rusia se confruntă cu o economie în contractare bruscă, sub sancțiuni și embargoul pe petrol din partea Europei, China este potențialul binefăcător spre care Putin e nevoit să se îndrepte.

Ce-i apropie pe Putin și Xi

Xi Jinping împărtășește cu Putin ostilitatea față de Occident și NATO, dar asta nu înseamnă că va face gesturi caritabile. Preocuparea strategică primordială a lui Xi este prosperitatea și securitatea Chinei, nu salvarea Rusiei. Așa că este probabil ca Beijingul să cumpere o parte din petrolul pe care Putin nu va mai putea să-l vândă în Europa, dar numai dacă Rusia va face o reducere de preț semnificativă față de valorile de referință globale.

În plus, China va ajuta Rusia doar în măsura în care astfel nu își atrage sancțiuni și nu își pune în pericol propria capacitate de a vinde bunuri țărilor bogate din America de Nord și UE.

Public, China face o demonstrație de solidaritate politică cu Moscova. Adică a crescut nivelul comerțului cu Rusia, a abandonat Ucraina, și-a extins tranzacțiile financiare fără a folosi dolari sau euro și și-a dublat angajamentele de cooperare pentru dezvoltarea tehnologiei militare, în timp ce desfășoară exerciții comune în regiunea Pacificului.

Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, a recunoscut că viitorul țării sale depinde de China. „Acum, că Occidentul a luat o „poziție a dictatorului”, legăturile noastre economice cu China vor crește și mai repede”, a spus șeful diplomației ruse.

China se teme de Occident, mai ales de sancțiuni

Iar Xi însuși pare să fie un mare admirator al lui Putin la nivel personal. Yun Sun, directorul Programului China la Centrul Stimson, numește acest lucru „complexul Rusiei”. De exemplu, de când a izbucnit războiul, Xi Jinping a vorbit la telefon doar cu Putin, nu și cu omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski.

Totuși, există limite foarte serioase ale acestor relații „fără limite”. Deocamdată, China evidențiază, pentru națiunile occidentale, că nu vinde Rusiei arme sau piese pentru avioane. Beijingul nu vrea să cadă victimă sancțiunilor, așa că stabilește limite acestei relații. Și, mai îngrijorător pentru Putin, China intenționează să ceară un preț ridicat pentru acest sprijin. De exemplu, Beijingul dorește să limiteze vânzările extrem de profitabile de arme ale Rusiei către India, principalul dușman al Chinei din Himalaya.

„În sens invers față de modelul Războiului Rece, Rusia va fi partenerul junior al unei Chine mai puternice. Asta îl va irita pe Putin”, crede Matthew Kroenig, director adjunct al Centrului Scowcroft pentru Strategie și Securitate al Consiliului Atlantic.

Acest rol de vioara a doua nu este un scenariu pe care Putin și l-ar fi imaginat atunci când a decis să invadeze Ucraina, în februarie, din dorința de a reconstrui glorie de altădată a Rusiei.

Revanșa istorică a Beijingului

Dar una peste alta, Putin ar fi putut să prevadă că asta urmează. China este obsedată de corectarea umilințelor istorice și de păstrarea poziției sale de lider global. Vremea în care Uniunea Sovietică era superioară din punct de vedere ideologic și economic față de China comunistă a trecut de mult. Huawei Technologies construiește rețelele 5G ale Rusiei, în timp ce Rusia are nevoie de cooperarea Chinei în aproape orice, de la piese de avioane la schimburi valutare. Iar important este că nu doar SUA și Europa au impus sancțiuni Moscovei, ci și alte trei mari economii asiatice: Japonia, Coreea de Sud și Singapore.

Andrei Kortunov, directorul general al Consiliului rus pentru afaceri internaționale, susținut de Kremlin, se îndoiește că elitele Rusiei este de acord ca Moscova să devină partenerul junior al Beijingului. Dar nu vede alternative. „De când a început conflictul, Rusia a început să aibă nevoie de China mai mult decât înainte, întrucât China rămâne în multe privințe singura opțiune, în condițiile restrângerii legăturilor economice dintre Rusia și Occident reduse și al sancțiunilor”.

Cel mai important calcul pentru China este acum cât de departe va merge pentru a-l ajuta pe Putin să depășească problemele generate de embargoul iminent al UE asupra petrolului rusesc. Interdicția europeană va face o gaură semnificativă în bugetul Rusiei, dacă nu intervin alți cumpărători mari. Iar aici Beijingul are un ascendent important asupra Moscovei.

Petrolul, una dintre mize

Rusia și Arabia Saudită sunt, deja, cei doi principali furnizori de petrol pentru China. În mai, importurile maritime de țiței rusesc în China au atins un nivel maxim în ultimii doi ani, cu 1,14 milioane de barili pe zi, în creștere de la 800.000 de barili pe zi față 2021, potrivit datelor de la Vortexa Analytics.

Dar explicația acestui fapt este pur și simplu economică, și nu o dovadă de solidaritate politică, mai scrie Politico. Sancțiunile internaționale au determinat comercianții să evite să lucreze cu țiței rusesc, creând un mic exces, care determincă ca petrolul din Rusia să se tranzacționeze cu 20, până la 30 de dolari pe baril sub prețurile de referință internaționale.

Iar întrucât China importă mai mult de 10 milioane de barili pe zi, există spațiu pentru a cumpăra cantități mai mari, mai ales când economia chineză va reporni după eliminarea treptată a măsurilor de izolare în orașe-cheie precum Shanghai. Dar vânzările rusești către UE erau de aproximativ 2,4 milioane de barili pe zi. Și, având în vedere preocupările de securitate ale Chinei cu privire la dependența excesivă față de furnizori, e foarte puțin probabil ca Beijingul să decidă brusc să cumpere tot petrolul excedentar al Rusiei.

Gazele, negociere dură

Și în cazul gazelor naturale China are un avantaj. Înainte de invadarea Ucrainei, Vladimir Putin a semnat cu Xi Jinping un acord prin care a fost de acord să crească exporturile de gaze naturale la 48 de miliarde de metri cubi pe an, de la modesta cantitate de 4,1 miliarde de metri cubi, în 2020. Rusia plănuiește, de asemenea, să construiască o nouă conductă, Power of Siberia 2, care ar putea face ca exporturile rusești de gaze către Europa să poată fi mai ușor redirecționate către China.

„Problema, totuși, este că și aici China deține toate cărțile la negocieri”, consideră Nikos Tsafos, consilier principal pentru energie al prim-ministrului grec, într-un raport al think tank-ului pe care îl conduce.

„Și, la fel ca prima conductă Power of Siberia, China va negoia dur. Dar nu se știe dacă Beijingul este pregătit să încheie o astfel de înțelegere. E posibil ca Rusia să ofere condiții foarte atractive - dacă nu din alt motiv, din cauza disperării sale. Dar le va accepta China? Vor fi tentați de preț sau se vor gândi de două ori înainte să-și extindă dependența de Rusia în acest moment?”

Ce preț va plăti Rusia. India și armele

Nevoia Rusiei de un aliat coincide cu creșterea asertivității Chinei. Cu cât Moscova devine mai izolată, cu atât va trebui să susțină China în ambițiile sale geopolitice. Pentru că, de ani de zile, oficialii chinezi au făcut lobby la omologii lor ruși pentru a reduce vânzările de arme către India, care a avut o dispută uneori sângeroasă la frontiera cu Beijingul.

Între 2017 și 2022, India a fost cea mai mare piață de export de arme pentru Rusia, urmată de China, potrivit statisticilor Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm. Lupta împotriva soldaților indieni înarmați cu echipamente rusești poate să nu fie dezirabilă pentru China, dar este cu siguranță o afacere profitabilă pentru Rusia.

Înainte de război, „Rusia era foarte încăpățânată și putea spune: „Nu ești în măsură, China, să ne dictezi alegerile cu privire la vânzarea de arme. Dar probabil China va fi în această poziție cinci ani mai târziu”, crede Alexander Gabuev, expert în relațiile Rusia-China de la Carnegie Endowment for International Peace.

India, la rândul ei, încearcă să păstreze o relație deschisă cu Vladimir Putin. Autoritățile de la New Delhi, ca și cele de la Beijing, achiziționează petrol ieftin, dar sunt, de asemenea, dornice să își mențină legăturile cu SUA.

Ce-și dorește China

„O Rusie slăbită de război și sancțiuni, dar nu haotică și instabilă, convine intereselor pe termen lung ale Chinei”, spune Bobo Lo, fost șef-adjunct al misiunii australiane la Moscova, care lucrează acum la Institutul Lowy. „Izolarea Rusiei o va împinge și mai mult într-o poziție de partener junior în relația cu China, sporind în același timp dependența sa economică și strategică de Beijing”.

Inversarea relației de putere de astăzi ar fi părut de necrezut celor care cântau „Internaționala” la Moscova în epoca postbelică. La urma urmei, URSS și Republica Populară Chineză au fost în relații dificile timp de decenii, în ciuda presupusei lor proximități ideologice.

„În anii 1950, era absolut adevărat că era foarte dezamăgitor faptul că China era partenerul junior, pentru că la Beijing exista părerea că Moscova, ca putere dominantă, ținea prea mult la relațiile sale cu Occidentul la nivel mondial, în detrimentul relațiilor sale cu China”, consideră Joseph Torigian, autorul cărții „Prestigiu, manipulare și constrângere”, despre Stalin și Mao.

„Pe vremea lui Stalin și Mao, Stalin era profesorul, era titanul mișcării comuniste. Când Stalin a murit, Mao l-a privit cu dispreț pe Hrușciov, ca pe cineva care nu înțelege ideologia. Când Deng Xiaoping l-a întâlnit pe Gorbaciov, Deng a crezut că Gorbaciov este un idiot”, mai spune Torigian.

Ar săruta Putin condurul lui Xi, până la urmă?

Dar, în timp ce Xi Jinping și Vladimir Putin au o relație personală mai bună decât predecesorii lor, ei au și viziuni foarte diferite cu privire la rolul viitor al țărilor lor în lume.

Pentru Xi este critică asigurarea unui al treilea mandat de președinte în vaza promisiunii de a face China, foarte dependentă de piața din Occident, mai prosperă, astfel încât să depășească în cele din urmă SUA, pentru a deveni economia numărul 1 din lume. Dar sancțiunile ar distruge acest obiectiv.

Putin, în schimb, se află într-o situație mult mai grea. El ar fi bucuros să ia tot ce poate din China, având în vedere problemele actuale ale a țării sale, chiar dacă asta înseamnă ca Rusia să fie văzută ca „partenerul junior” în relație cu China.

„Problema este că el vede conflictul din Ucraina ca fiind cu adevărat central în lupta lui de a-și menține regimul”, spune Gabuev. „Există atât de multă viziune emoțională asupra importanței războiului din Ucraina și a renunțării Kievului la relațiile cu SUA, mai ales că americanii, prin furnizarea de arme și schimbul de informații sensibile ajută la uciderea multor soldați ruși”, adaugă acesta.

„A fi vasalul Chinei este mai puțin periculos, pentru că accentul se pune, într-adevăr, pe lupta contra SUA”, mai spune Gabuev. „Dacă China oferă resursele necesare Rusiei și, în același timp, nu se amestecă în afacerile interne ale Moscovei, e un preț pe care Putin ar accepta să-l plătească pentru a-și continua lupta contra SUA”, încheie acesta.