La Salonul aeronautic de la Bourget (Franța), anul trecut, Turkish Aerospace a dezvăluit modelul TF-X, o aeronavă de generație 5 dedicată misiunilor de superioritate aeriană și dispunând de capacități aer-sol.

Pe hârtie, această aeronavă ar trebui să fie dotată cu un radar cu antenă activă (AESA) și să poată zbura cu viteza Mach 2 la o altitudine de 55.000 de metri.

Cu toate acestea, dezvoltarea unui astfel de avion, fără a avea experiență acumulată în acest domeniu, este complicată. Este ca și cum un producător de biciclete se gândește să producă motociclete de curse.

Astfel, Turkish Aerospace a căutat să înființeze parteneriate, cum ar fi unul cu producătorul britanic Rolls Royce, pentru a dezvolta reactoarele destinate lui TF-X.

Însă discuțiile nu au dus la un final. Iar acum se pune problema asamblării în Turcia, sub licență, a motoarelor F-110 produse de producătorul american General Electric.

Însă, decizia Ankarei de a cumpăra, în ciuda tuturor semnalelor țărilor NATO, sisteme de apărare aeriană S-400 rusești a compromise orice colaborare cu companiile americane.

În plus, achiziția de S-400 a scos Turcia din programul F-35, în cadrul căruia industria sa aeronautică era implicată.

În 2018, un înalt oficial al consorțiului rus Rostec, Viktor Kladov, propunea ideea cooperării ruso-turce cu privire la avionul TF-X. „Pentru un proiect atât de important, părțile trebuie să fie nu numai interesate, ci și să fie gata să lucreze împreună. Deși aceasta poate fi o decizie serioasă, sunt convins că ambele țări sunt capabile să implementeze un astfel de proiect”, a argumentat el la acea vreme.

Inițial, guvernul turc nu a reacționat la această ofertă. Și, mai degrabă decât o cooperare, Ankara și-a exprimat interesul pentru achiziționarea de avioane Su-35 „Flanker E” din Rusia, în ciuda unor dezacorduri profunde între cele două țări privind situația din Siria. Și, de asemenea, din Libia.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE