Putin, de la taximetrist, la Ţar. „Astfel a învăţat să fie nemilos”. Ce nu se ştia despre patronul Rusiei

Antonia Hendrik in International la 12 octombrie 2020, 18:54

Ar fi putut să fie un pilot sau un taximetrist. Şi totuşi a ajuns să conducă ţara cea mai mare din lume. A fost idolatrizat, a fost demonizat „dar de un lucru putem să fim siguri: Putin nu este un profet trimis de Dumnezeu şi nici nu face parte din oastea Satanei”

Putin, urmaşul celebrului Rasputin? Există obiceiul de a merge dincolo de personajul public şi de a săpa în intimitatea sa, îndeplinind un fel de călătorie în sufletul omului Putin. Cu scopul de a înţelege cine este cu adevărat preşedintele întregii Rusii.

Dar să aflăm cum a făcut să devină ceea ce este astăzi

Un ţar. Mai precis, ultmul ţar. Seamănă cu eroii scriitorului rus Nicolai Linin, autor al celebrului roman <Educaţia siberiană>. Răsfoind romanul găsim momente decisive care au contribuit la formarea preşedintelui Rusiei, o educaţie care n-a fost „siberiană, adică marcată de violenţe şi reguli crunte, dar a fost la fel de dură cea petersburgheză”.

Putin cel de astăzi este produsul acelui băiat crescut în Baskov, într-un cartier cu o mare rată de crimnalitate a Leningradului de atunci. Un băiat care s-a călit pe stradă, unde a învăţat legile supravieţuirii, ale autoapărării, ale învăţării unor chestiuni eficace precum „trebuie să loveşti primul”. În acea societate „de periferie”, tânărul Putin a înţeles, în sunetul pumnilor daţi şi luaţi, cum să-ţi croieşti drum în viaţă, învăţând arta tenacităţii, dar şi a cruzimii, a dispreţuirii „slăbiciunilor ş trădării” şi să apreciezi „forţa şi onoarea”.

Acea universitate a străzii l-ar fi dus pe o cale greşită dacă n-ar fi fost compensată de alta, a unei săli de sport, graţie căreia Putin a înţeles cum să-şi înfrângă violenţa şi s-o disciplineze. A practicat sambo, o formă de luptă foarte răspândită în Rusia, apoi judo prin intermediul căruia Putin şi-a maturizat „capacitatea de concentrare”, abnegaţia şi dedicarea extremă la o cauză, dezvoltându-şi curajul şi o „rezistenţă de invidiat”, dar şi „autodisciplina”.

În tot acest parcurs de formare, a fost decisivă înrolarea sa ca spion al KGB

În acel moment Putin încă visa să devină pilot de avion, dar ceea ce l-a făcut să-şi schimbe ideea a fost ambiţia: un agent secret „putea obţine cu forţele sale rezulate superioare unei întregi armate”. A demonstrat-o el însuşi în 1989 când, în serviciu ca spion în Germania de Est a înfruntat o mulţime de manifestanţi germani care încercau să asalteze cartierul general al 007 sovietici: „Vă cer să vă abţineţi din hotărârea voastră de a intra aici”, a spus. „colegii mei sunt înarmaţi şi le-am dat dispoziţie să apere clădirea”. În scurt timp, manifestanţii înfricoşaţi s-au risipit. În rolul său de spion, viitorul preşedinte al Rusiei şi-a antrenat obiceiul să folosească informaţiile, să abă ştiinţa comunicării şi arta convingerii.

Pasul spre politică

După aceea a urmat destrămarea URSS şi un an de greutăţi în care Putin „n-a mai primit nicio sarcină şi s-a gândit inclusiv să facă pe taximetristul”, când brusc viaţa sa a avut o intorsătură radicală. Intră în politică, mai întâi ca directorul pentru relaţii externe la Sankt Petersburg, dar şi viceprimar al oraşului, învăţând astfel să-şi însuşească gestionarea celui care stând la comandă ia decizii, arta unui ţar, a unui Cezar, cinismul omului care vrea să răzbată, să ia puterea şi să rămână la cârmă, transformându-se într-un „animal de pradă gata să se arunce în mijlocul unei haite de şacali de toate tipurile şi să-i sfâşie”.

În acea perioadă s-au abătut asupra sa anumite bănuieli: Putin era acuzat de corupţie, de legături cu criminalitatea organizată şi cu firme internaţionale din domeniul reciclării de bani murdari. Din toate aceste imputaţii Putin a ieşit mereu basma curată, cu toate că asupra sa au rămas multe bănuieli. S-a demonstrat a fi un om fără prejudecăţi şi astfel a rezistat în lupta pentru putere care a urmat prăbuşirii regimului sovietic. „Un pragmatism de înţeles al lui Putin”, notează romancierul Lilin. „Politicieni sau funcţionari cinstiţi, nu erau. Cei care erau la putere trebuiau să colaboreze cu criminalitatea organizată şi cu primii oligarhi apăruţi, jucând împreună aceleaşi partituri, eliminându-se unul pe altul”.

Abilităţile lui Putin

În afara consolidării relaţiilor cu oamenii puternici ai Rusiei, în acei ani Putin şi-a pus în practică abilităţile sale de lider, lucru care i-a permis ca în 1999 să devină premier şi imediat preşedinte. În acele situaţii a demonstrat că este un bărbat puternic de care Rusia avea nevoie, favorizat de o circumstanţă aparent imprevizibilă: în toamna lui 1999, teroriştii islamici din Cecenia semănau panică, cu multe atentate în Daghestan şi la Moscova. Putin a luat în prpriile mâini situaţia pronunţând fraze de efect „Vom urmări pretutindeni teroriştii şi când îi vom găsi îi vom arunca în mâinile justiţiei”, sau, luând atitudinea unui Rambo, aterizând de la bordul unui avion militar, printre rafale de mitraliere inamice în inima teritoriului implicat în conflict.

Acele cuvinte şi acele acţiuni au redat ruşilor orgoliul naţional ca şi convingerea că se află în mâinile unui şef capabil să-i apere. Pe baza acestui patriotism în acelaşi timp simbolic, militar şi religios, Putin a lucrat intens în timpul mandatelor sale, întărind sistemul de apărare, însănătoşind relaţiile cu Biserica ortodoxă şi propunându-se drept încarnarea valorilor tradiţionale ale Rusiei.

Un tablou idilic cel creionat de Lilin lui Putin?

Nici pe departe. Autorul, în afara faptului că nu pune sub tăcere numeroasele morţi suspecte din timpul celor 20 de ani de când e la putere nu se sfieşte nici să condamne schimbarea sa radicală, ultra autoritară, cu recentele modificări ale Constituţiei, punând accentul pe imobilismul politicii şi al societăţii ruse, ca şi lipsa de reforme ale lui Putin: el a lăsat situaţia economică cristalizată, permiţând oligarhilor să continue să stăpânească şi corupţiei să se dezvolte nestingherit. Apoi a transmis lumii o imagine râncedă a Rusiei ca victimă a unei încercuiri globale de care e obligată să se apere. O imagine care aminteşte de aceea din timpurile URSS.

Ca şi atunci, „se pare că timpul s-a oprit în interiorul zidurilor Kremlinlui”. Dar poate că îngheţarea acestui status quo este trucul cu care preşedintele Rusiei încearcă să devină nemuritor. Simţindu-se destinatarul acelei bincuvântări pe care un alt bărbat enigmatic ca Rasputin i-a încredinţat-o bunicului lui Putin, care era bucătar într-un restaurant. „Bravo, Putin - i-ar fi spus monahul - te binecuvântez pentru gloria lui Dumnezeu şi a Rusiei, patria noastră”. Rasputin era numit „diavolul sfânt” şi poate că la fel i s-ar putea spune lui Ţar-Putin, scrie Gianluca Veneziani pentru Libero Quotidiano.