Putin a reușit. S-400, bila ce sparge popicele NATO

Exportul de tehnologie anti-aeriană sofisticată face parte din efortul Moscovei de a dilua solidaritatea a ceea ce consideră „blocul occidental”, încercând să-l divizeze.

Washington a anunțat luni sancțiuni împotriva Turciei pentru achiziționarea sistemului rus de apărare antiaeriană S-400, interzicând orice noi permise de export de arme către agenția guvernamentală turcă responsabilă de achizițiile de armament, SSB.

Conducerea SSB, în egală măsură, are interzis pe teritoriul american, a anunțat șeful diplomației de la Washington, Mike Pompeo.

„Măsurile luate astăzi indică în mod clar că Statele Unite (...) nu vor tolera tranzacții semnificative cu sectoarele rusești de apărare și informații”, a declarat secretarul de stat într-un comunicat, scrie France 24.

Washingtonul a invocat o lege din 2017 cunoscută sub numele de „contracararea adversarilor americani prin sancțiuni” (CAATSA), care prevede în special sancțiuni automate atunci când o țară încheie o „tranzacție semnificativă” cu industria armamentului din Rusia.

Erdogan, lăsat de Trump la final

Amenințarea sancțiunilor SUA a planat deasupra Turciei de când a primit sistemele S-400, anul trecut, dar președintele Donald Trump, care menține o relație personală cu omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan, s-a abținut să le pună în practică.

Dar Congresul a aprobat, săptămâna trecută, cu o mare majoritate, legea de finanțare a Pentagonului, care conține o măsură care oferă executivului 30 de zile pentru a sancționa Ankara pentru S-400, rachete incompatibile cu sistemele NATO, unde Turcia este pilon.

După ce Erdogan a achiziționat sistemele S-400 și Putin l-a bătut pe umăr, participarea Ankarei la programul american de dezvoltare a avioanelor de luptă F-35 a fost suspendată și procesul de excludere a fost declanșat.

Acest program „nu poate coexista cu o platformă rusă de colectare a informațiilor care va fi folosită pentru a-i străpunge capabilitățile avansate”, a explicat la acea vreme Casa Albă.

Turcia este un stat cheie NATO și alegerea sa de a se echipa cu rachete rusești va „avea un impact negativ” asupra „interoperabilității” sale cu ceilalți membri ai alianței, au justificat americanii.

„Statele Unite au indicat clar Turciei, la cele mai înalte niveluri și de mai multe ori, că achiziționarea sistemelor S-400 ar reprezenta o amenințare pentru securitatea tehnologiei și personalului militar american și că va aduce fonduri importante pentru sectorul de apărare rus, oferindu-i în același timp acces la forțele armate și industria de apărare din Turcia”, a subliniat Mike Pompeo.

„Turcia a decis totuși să continue achiziționarea S-400 și să le testeze, deși există alternative compatibile cu sistemele NATO pentru a-și satisface nevoile de apărare”.

Washington a lăsat însă ușa întredeschisă: „Regretăm că acest lucru a fost necesar și sperăm cu adevărat că Turcia va coopera cu noi pentru a rezolva problema S-400”, a declarat reporterilor secretarul de stat adjunct pentru securitate internațională și proliferare, Christopher Ford.

Turcia și Rusia denunță sancțiuni „nedrepte”

„Invităm Statele Unite să revizuiască această decizie nedreaptă de a impune sancțiuni (...) și ne reafirmăm disponibilitatea de a rezolva problema prin dialog și diplomație, în conformitate cu spiritul Alianței”, a declarat ministerul turc de Externe.

„Aceasta este încă o altă manifestare a unei atitudini arogante față de dreptul internațional, o manifestare a măsurilor coercitive unilaterale și nelegitime pe care Statele Unite le folosesc de mulți ani”, a declarat ministrul rus de externe, Serghei Lavrov.

S-400, unealtă de supremație militară și diplomatică

Două alegeri strategice au precipitat căderea URSS: „Războiul Stelelor” împotriva Statelor Unite și intervenția în Afganistan (1979-1988).

Forțată de finanțele publice să renunțe la cursa înarmării, Rusia resuscitată și-a abandonat programele spațiale și aeriene - avioane stealth - în favoarea investițiilor în sistemele de apărare antiaeriană. Astfel, în anii 1990, Moscova a lansat proiecte vaste pentru producerea de sisteme de rachete sol-aer capabile să neutralizeze capacitățile aeriene și balistice ale inamicului datorită senzorilor mai puternici, lansatoarelor terestre eficiente și rachetelor moderne.

S-400 Triumph este emblema acestei strategii militare, se arată într-o analiză a centrului NEMROD-ECDS. Purtat ca simbol național, protejează întregul teritoriu rus și pe cel al anumitor aliați ai Moscovei, în special în Siria. În 2018, a reprezentat 15% din exporturile de arme rusești către lume. Descris de mulți experți ca fiind cel mai modern și mai puternic sistem de apărare aeriană din lume , S-400 neutralizează supremația aeriană și balistică a NATO sau a Israelului, redistribuind cărțile hegemoniei militare.

Mai performant ca sistemul american Patriot

Avantajul strategic al S-400 derivă din capacitatea sa de a atinge toate țintele aeriene pe o rază de 400 de kilometri.

Desfășurat în mai puțin de cinci minute, poate atinge toate țintele aeriene inamice, de la rachete balistice și de croazieră de tip Tomahawk la bombardiere strategice.

Această zonă de tir îi oferă, de asemenea, posibilitatea de a distruge avioane de comandă și detectare de tip AWACS pe distanță lungă, neutralizând astfel capacitățile de recunoaștere și coordonare ale inamicului.

S-400 Triumph are, de asemenea, un sistem radar avansat și un software care îi permite să angajeze simultan 36 de ținte. În cele din urmă, acest sistem de rachete sol-aer este capabil să lovească ținte cu o viteză de 4.800 de metri/ secundă, un record. În comparație, sistemul american THAAD nu poate atinge un vector care depășește 2800 de metri/ secundă.

S-400 Triumph depășește sistemul de rachete sol-aer Patriot SUA (SAM) prin varietatea largă de rachete pe care le poate lansa. SAM Patriot poate declanșa un singur tip de rachetă la o distanță de până la 96 de kilometri, iar S-400 Triumph este capabil să tragă patru tipuri diferite de rachete cu distanțe cuprinse între 40 și 400 de kilometri.

Cazul Turciei cristalizează tensiunile diplomatice

Turcia, pilon NATO, s-a apropiat, datorită conflictului sirian, de Moscova încă din vara anului 2016. Ankara a semnat în 2017 un acord pentru achiziționarea a patru batalioane de S-400 Triumph  de la ruși, în valoare de 2,1 miliarde de dolari - din care ar trebui să plătească doar jumătate. Primele baterii au fost livrate în vara anului 2019.

Statele Unite au făcut presiuni enorme pe Ankara pentru  reveni la achiziția de sisteme Patriot.

Ankara nu a acceptat încă această ofertă, dar a avertizat  că o posibilă cumpărare a sistemelor  Patriot  nu ar pune sub semnul întrebării achiziția de S-400, aceste două sisteme nefiind considerate „ca o alternativă unul la celălalt”

Dacă achiziția sistemului antirachetă Patriot ar fi confirmată de Ankara, aceasta ar demonstra incapacitatea milenară a Sublimei Porți de a se închega într-un sistem clar de alianțe, cu riscul lipsei de coerență strategică.

Succesorul, S-500

Prin urmare, S-400 Triumph oferă forțelor armate rusești un avantaj defensiv strategic, compensând dezechilibrele sale militare aeriene, navale și spațiale față de NATO. De asemenea, permite Rusiei să-și consolideze influența în lume, poziționându-se ca un partener de încredere și ca o alternativă la Statele Unite.

Armata rusă intenționează să profite în continuare de acest avans tehnologic. Noua generație de sistem de rachete sol-aer a fost lansată în anii 2000.

Numit S-500 Prometheus, dezvoltat (ca și S-400) de concernul Almaz-Antei, acest nou sistem de lansare a rachetelor va avea o autonomie mai mare, dar, în special, va fi capabil să interceptează ținte în cosmosul apropiat, a se citi sateliți și ținte hipersonice. S-500, despre care puține informații esențiale circulă, era așteptat să fie livrat în acest an forțelor militare rusești.

În egală măsură, lunga listă de potențiali clienți pentru S-400 (China, India, țări arabe) îngrijorează Occidentul. În timp ce transmite imaginea unei Rusii influente în toate direcțiile  pe scena internațională, și întărește reputația produselor industriei rusești de armament și proiectează ideea, deja bine ancorată, a solidității capacităților sale de apărare.