Printre măsurile programate se numără renunțarea la câteva batalioane de infanterie și la toate tancurile considerate insuficient de agile pentru luptele de coastă, și înlocuirea a aproximativ trei sferturi din artileria regulată cu rachete cu rază lungă de acțiune și baterii de rachete.
De asemenea, vor fi reduse avioanele de luptă, elicopterele și vehiculele de asalt amfibii.
Se vor suplimenta și moderniza flotele de drone pentru spionaj și atac.
Ideea Pentagonului, arată analiza Asia Times, este să se conformeze condițiilor geografice. Zona India Pacific are multe insule și arhipelaguri cu zone de mare înguste și izolate.
Unități mici de „Marines” ocupând sau cucerind teritorii cheie și folosind propriile rachete anti-nave, rachete cu rază lungă și arme antiaeriene pot transforma cu ușurință mările învecinate și spațiile aeriene în zone de dominare totală – și care ar putea ajunge la final să se întindă pe sute de kilometri.
Pușcașii Marini pot apăra poziții de-a lungul așa-numitului prim lanț de insule care se întinde din Japonia până la Taiwan și Filipine, și mai departe până în Indonezia și țărmurile Chinei continentale.
Acest efect de rețea ar fi mortal pentru flota navală chineză, care ar avea nevoie de mari eforturi pentru a o străpunge și ieși în Oceanul Pacific.
Rețeaua ar oferi acoperire și pentru US Navy și operațiunile ei.
Acest gen de unități ale Marinei, mai mici și mai mobile, dotate cu arme cu rază lungă și de mare precizie, împrăștiate în toată regiunea, ar avea șanse mai mari de supraviețuire decât batalioanele mari.
Să privim această provocare din perspectiva armatei chineze.
Să lovești bazele americane mari din Guam sau Okinava este un lucru. Dar să localizezi și să distrugi unități de Pușcași Marini dotate cu lansatoare de rachete anti-nave desfășurate pe coastele asiatice răsăritene, poate chiar ascunse în containere ușor de transportat, este cu totul altceva.
Recomandările noastre
