Şeful statului, pe numele său Klaus Iohannis, a coborît în mijlocul unei manifestaţii neautorizate pentru a incita la violență împotriva Guvernului Sorin Grindeanu.

A făcut asta nu numai prin prezenţa sa la o mişcare de stradă neautorizată, dar şi prin etichetarea majorităţii PSD-ALDE, obţinute prin alegeri libere şi corecte, în 11 decembrie 2016, drept o Gaşcă de penali.

Păi dacă Guvernul, cel care a pus în dezbatere publică Ordonanţele controversate, se reduce la o Gaşcă de penali, în înţelegerea preşedintelui, el, Guvernuli trebuie dat jos prin forţă.

S-au făcut multe consideraţii despre acest fapt unic în analele statelor europene minim civilizate, întîlnit, poate, în Lumea a treia. S-a invocat şi pe drept cuvînt Încălcarea Constituţiei, motiv pentru care – spun mulţi – Klaus Iohannis ar trebui suspendat.

Despre necesitatea istorică a Suspendării lui Klaus Iohannis am mai scris.

Titlul unui comentariul de-al meu, Fiecare zi cu Klaus Iohannis la Cotroceni e un atentat la Siguranţa naţională! ar putea fi luat drept motto al tuturor scrierilor mele despre cel ce-şi zice şeful Statului. Într-o intervenţie la România tv am ţinut să precizez că, prin această descindere a lui Klaus Iohannis, Mişcările de stradă au fost lipsite de principalul argument – spontaneitatea şi, mai ales, expresia societăţii civile.

Ele apar astfel prin asumarea de către şeful statului, drept ceea ce sînt:

Mişcări organizate de o ramură a Puterii, prin intermediul SRI, Preşedinţia, împotriva celeilalte ramuri, Guvernul.

S-au căutat şi se caută explicaţii la această uriaşă provocare adusă statului de drept, de cel care răspunde, constituţional, de statul de drept.

Una dintre explicaţii – pe care şi eu am fost tentat s-o îmbrăţişez – e cea despre iraţionalitatea comportamentului asumat de Klaus Iohannis.

Victoria zdrobitoare a PSD a fost o lovitură cumplită pentru Klaus Iohannis.

Se aştepta la o victorie a PSD. Se aştepta însă, potrivit sondajelor, la o victorie mai mică, în urma căreia PSD şi ALDE să n-aibă majoritatea absolută.

Manevrînd în culise, cum s-a întîmplat cu întîlnirea cu penalul Călin Popescu Tăriceanu, Klaus Iohannis ar fi desemnat pentru formarea Guvernului un premier de la PNL.

Victoria zdrobitoare a PSD-ALDE a fost luată de Klaus Iohannis ca o chestie personală, ca o ofensă adusă de electorat propriei persoane. De atunci, el s-a străduit să se răzbune pe electorat.

Lungul şir de provocări – respingerea lui Sevil Shhaideh, convocarea lui Sorin Grindeanu la Cotroceni, atacarea făţişă a Majorităţii, datul buzna la Guvern, culminînd cu incitarea mulţimii la dărîmarea Guvernului rezultat din alegeri – sînt şi expresia acestui resentiment faţă de electoratul român.

Dacă ar fi doar atît, am avea de-a face cu un iresponsabil.

Eu însă nu cred că e iresponsabil la modul absolut.

Cred că urmăreşte şi provocarea unei Crize politice menite a duce la răsturnarea Guvernului Sorin Grindeanu şi înlocuirea cu un Guvern al Meu.

Căile gîndite de Klaus Iohannis, cu sprijinul Sistemului, le ştie doar el.

Eu însă – chiar dacă din punct de vedere constituţional- mi se pare o iresponsabilitate cred că asta ţinteşte Klaus Iohannis, fie şi pe căi neconstituţionale. Toată lumea a sesizat ranchiuna cu care el l-a mazilit pe Florian Coldea. Explicaţia?

Florian Coldea i-a făgăduit că şi în noiembrie 2011, ca şi în noiembrie 2014, ca şi în noiembrie 2015, că-i aranjează o victorie mică a PSD şi ALDE.

Florian Coldea n-a reuşit să-i asigure un rezultat care, dînd PSD-ul drept cîştigător, să se poată forma un Guvern al Meu.

Toată noaptea de 11 spre 12 decembrie 2016, Florian Coldea s-a zbătut să-şi îndeplinească făgăduiala. N-a reuşit.

Se pare că alte componente ale Sistemului au refuzat să încalce Constituţia.

Atunci, cuplul Eduard Hellvig – Klaus Iohannis i-a pus gînd rău lui Florian Coldea.

Prin debarcarea lui Florian Coldea, Sistemul a trecut în mîinile lui Eduard Hellvig care i-a făgăduit lui Klaus Iohannis că-i va aduce la Putere Guvernul Meu.