PULSUL PLEANETEI. Ucraina a decis prin lege: Rusia e agresor și amenințare la adresa securității naționale

PULSUL PLEANETEI. Ucraina a decis prin lege: Rusia e agresor și amenințare la adresa securității naționale

Președintele Petro Poroșenko a promulgat, miercuri, Strategia de Securitate Națională a Ucrainei.

 Practic, a fost promulgat documentul cu valoare de lege aprobat de Consiliul de Securitate Națională la 6 mai. Acesta este primul document cu titlu de lege care consemnează Federația Rusă ca agresor și amenințare la adresa securității naționale. Anterior, Parlamentul Ucrainei, Rada Supremă, adoptase la începutul acestui an o Declarație politică în acest sens, dar fără valoare legislativă.

Am fost săptămâna trecută la Kiev, pentru a discuta despre reforma sectorului de Securitate și m-am întâlnit/ am contribuit și la dezbaterea privind Strategia de Securitate Națională. Aici mă refer la varianta prezentată experților internaționali, cea care a trecut prin Consiliul de Securitate Națională, nu cea promulgată astăzi de către Președintele Ucrainei, care poate să mai fi suferit unele modificări și ajustări. Principalele obiective ale noii Strategii de Securitate Națională a Ucrainei vizează aderarea la Uniunea Europeană (UE) și crearea condițiilor pentru alăturarea țării la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Potrivit strategiei, principalele direcții ale politicii de stat în domeniul securității naționale vizează restabilirea integrității teritoriale în cadrul granițelor Ucrainei, recunoscute pe plan internațional, crearea unui sector de securitate și apărare eficient și creșterea capacității de apărare a țării.

Documentul mai prevede aprofundarea cooperării militaro-industriale și tehnico- militare cu statele membre NATO și UE și obținerea unei independențe totale față de Rusia în materie de producție de arme și echipament militar. Prevederea e preluată din strategia de apărare a Suediei, care se asigură că, în momentul declanșării războiului, când tratatele internaționale prevăd un embargo la livrarea armelor în zonele de conflict, să existe o producție internă suficientă pentru a putea susține un efort de război, inclusiv prin rechiziționarea de capacități industriale și trecerea la producție de serie în timp de război, respectiv la o industrie de război propriu-zisă. Acest comportament ar asigura și descurajarea credibilă pentru perspectiva unui conflict armat.

Documentul prevede totodată reformarea și dezvoltarea serviciilor de informații, contrainformații și de aplicare a legii. Este vorba despre reforma sectorului de securitate și despre revalidarea, prin proceduri noi de vetting, a persoanelor ce lucreză în structurile de forță, criteriile acoperind componentele din manualele NATO de validare, dar eliminând și persoanele implicate în neîndeplinirea atribuțiilor prin servirea unor interese de natură politică sau oligarhică, contrare regulilor și obiectivelor instituțiilor respective.

Strategia de Securitate Națională include și o reformă a administrației publice și intensificare a luptei împotriva corupției. Practic, corupția devine amenințare la adresa securității naționale și intră în atribuțiile unei viitoare instituții restructurate de combatere a corupției, cu capacități de investigare și cu componenta de constituire a dosarelor de acuzare și trimitere în instanță. Varianta finală urmează a fi stabilită, dar și în Ucraina, ca și în Republica Moldova, modelul românesc al DNA face prozeliți. În fine, în document se mai prevedea, în formula de draft, că este amenințare la securitatea națională eventuala „lipsă de coeziune în cadrul NATO”, dar și mișcările revizioniste, cu revendicări teritoriale, din Rusia, Ungaria și România. Formularea finală este extrem de importantă, dar autorii și-au dorit să nu singularizeze Rusia, mai ales că mișcările de inspirație ungară din regiunea Transcarpatia, a rușilor și ungurilor din Ucraina, s-au manifestat și la Kiev. România este și ea inclusă, în mod tradițional, dar deja formula discutată este una mult nuanțată față de varianta „România, principala amenințare la adresa Ucrainei” (Iuri Ehanurov, 2008), iar în forma finală, validată de către președintele Poroșenko, ar putea să lipsească cu desăvârșire.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.