Lumea a răsuflat ușurată la Chișinău după anunțarea explicită a formulei de Alianță pentru Integrare Europeană alcătuită din trei partide, PLDM, PDM și PL, în ordinea numărului de mandate.
Rămân cu părerea că PPEM al lui Iurie Leancă ar trebui inclus în formula de coaliție pentru a nu lăsa un partid pro-european în afara majorității, fapt ce ar genera efectul coșului și drenarea voturilor și nemulțumiților către această formulă a opoziției. Știu că PPEM încă nu e înregistrat formal ca partid, dar cooptarea măcar a unei personalități reprezentative ca ministru ar putea fi un bun paleativ pentru a compensa situația bătăliilor intestine între partide pro-europene.
Un alt lucru pozitiv este faptul că negocierile nu se fac în public, în mass media – cu toată presiunea și legitimitatea presei de a afla și relata informațiile – ci se fac în spatele ușilor închise, cu declarații reduse ca dimensiune și punctuale, livrate de toți cei trei membri ai coaliției împreună. E și acesta un semn de maturitate a partidelor care au trecut prin numeroase episoade și au învățat cât de mare e problema „scăpării” către presă a informațiilor din interior, respectiv a jocului de imagine în timpul negocierilor. Un alt punct pozitiv în negocierile de la Chișinău este viteza lor. Practic negocierile esențiale s-au derulat în două săptămâni iar cele tehnice s-au consumat în câteva zile, având la bază documentele de Alianță și programele anterioare, plus dead lineuri și angajamente europene și către finanțatorii internaționali. Deci repede, scurt, fără scandal, coerent.
La capitolul punctelor negative putem marca faptul că Președintele nu a putut face formal consultările și prezenta un premier. Întârzierea creează prejudicii de imagine Președintelui Timofti, obligat să aștepte în îndeplinirea atribuțiilor sale constituționale după calendarul negocierilor dintre partidele politice. Mai mult, în cadrul negocierilor, punctele au atins și alegerea Președintelui, anul viitor, și constituirea pe deplin a Guvernului, punct ce trebuia clarificat fără întârziere mai demult.
Dar poate punctul cel mai problematic al întregului proces este cel al formării propriu-zise al Guvernului. Aici cele trei partide par să fi adoptat regula ruletei rusești și nu abordarea pragmatică, responsabilă și de bun simț a negocierii unui guvern unitar. Astfel, în absența unui premier desemnat de Președinte și responsabil în fața partidelor majorității și a Paralementului pentru un guvern unitar, coerent și coeziv, cu drept de veto față de propunerile partidelor, avem o formulă de împărțire a ministerelor în 5 coșuri, fiecare partid extrăgând, pe rând, câte un ministru, în ordinea voturilor, adică PLDM, PDM, PL. Practic sistemul permite fiecărui partid să aibă câte un ministru din fiecare coș, adică un ministru în structurile de forță, un ministru economic, unul în zona socială, culturăculte, sport-tineret etc.
Formula acestei rulete rusești în absența unui premier desemnat, al cărui atribut este formarea Guvernului, creează dificultăți vădite în nivelul profesional al membrilor de partid desemnați ca miniștri. Practic, sistemul propune trei guverne de partid întrunul, care va avea un Premier desemnat de partide. E un primat ce face nefuncțional guvernul, iar experiența CDR-USD din România, din 1997-2000, poate fi un asemenea exemplu negativ.
Și dacă partidele pot oferi cadre importante pe o dimensiune și au o relevanță mai scăzută în altele? Nu ar trebui să primeze rezerva de cadre cea mai potrivită și bine pregătită? Iar repetăm greșelile din trecut ale politizării ministerelor? Apoi ce treabă au în zona politică Ministerul de Externe și Ministerul Apărării? Aici e nevoie de profesioniști de primă mână, de continuitate și de recâștigarea prestigiului funcției diplomatice și a ostașilor Armatei Republicii Moldova în societate, în condițiile unui deceniu în care prestigiul a fost prăbușit de doleanța de a desființa forțele armate și de a lichida Apărarea cetățenilor, teritoriului și a statului Republica Moldova. Iar aici contează mai mult relațiile internaționale, prestanța, prestigiul și legitimitatea miniștrilor. Să sperăm că gândul cel bun de pe urmă va duce la evitarea abordărilor voluntariste și nepotrivite într-un stat cu aspirații europene.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
