A fost și summitul Parteneriatului Estic de la Riga. A și trecut. Iar din declarația comună de vede limpede faptul că eurocrații au câștigat bătălia cu politicienii Europei, sau, dacă vreți, curajul asumării unui rol istoric, al profesării valorilor europene și al solidarității s-a spulberat.
Chiar și ideea existenței vreunui leadership european demn de acest nume e pusă sub semnul întrebării în fața formalismului și minimalismului acestei declarații. Cu războiul la ușă, Europa tremură spășită în fundul curții, sub zidurile încă trainice, încuind poarta ca nu cumva să-și asume responsabilitatea să mai salveze, pe lângă familie, și vreo doi vecini cu casele spulberate de vijelia dimprejur.
Declaraţia comună conţine așa numitul principiu al diferenţierii între statele Parteneriatului Estic, notând, după aprigi negocieri, faptul că UE „reafirmă dreptul suveran al fiecărui partener de a alege liber nivelul ambiţiilor şi obiectivelor la care aspiră în relaţia cu UE” și anunță obiectivul politicii estice a Uniunii „de a dezvolta relaţii puternice, diferenţiate între UE şi cei 6 parteneri ai săi”, profunzimea şi anvergura cooperării fiind „determinată de ambiţiile şi nevoile UE şi ale partenerilor săi, dar şi de ritmul reformelor”.
Într-un text benign și cu un limbaj extrem de edulcorat, perfect neutru și constatativ, hors d’etat de nuire, cum ar spune francezul – deși președintele Hollande anunța că sprijină perspectiva europeană a statelor partenere asociate - documentul mai notează că „participanţii la summit au în vedere aspiraţiile europene şi alegerea europeană a partenerilor, aşa cum apar în acordurile de asociere”. Adică statelor Estului European li se recunosc aspirațiile europene și faptul că aceste state sunt îndreptățite să aibă asemenea aspirații, dar textul nu spune nimic despre vreun angajament ca ușa UE să se deschidă acestor state.
Ne puteți urmări și pe Google News
Textul este agrementat de numeroase declarații publice ale diferiților actori care anunță că nu vor să ofere speranțe pe care nu le pot acoperi cu fapte (Președintele Consiliului European Tusk) și menționează că Parteneriatul Estic și politica de vecinătate a UE nu este o politică de extindere. În plus, doamna Merkel precizează clar că politicile UE în vecinătatea estică nu sunt îndreptate împotriva Federației Ruse, în timp ce constatarea Președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Junker, este că nici statele partenere, nici cele membre, nu sunt pregătite pentru a face pasul spre extindere la Est.
Cu războiul mocnind a reîncepe în Estul Ucrainei, cu o Crimeea anexată de Rusia și militarizată, acuși și cu armament nuclear tactic, Uniunea Europeană nu a fost în stare să se ridice la nivelul rolului său din ultimii 65 de ani, să dovedească viziune și pragmatism, forță și solidaritate cu vecinii săi estici și să se pronunțe curajos în fața problemei majore de război și pace din Estul Europei printr-un gest ferm care să susțină Ucraina și statele estului european.
Ca de fiecare dată în ultimii ani, Uniunea Europeană a mers pe cel mai mic numitor comun, preferând o variantă cât de slabă și un non răspuns la marile probleme ale momentului doar pentru ca să poată clama consensul european pe baza ambiguității constructive din cadrul unor formulări diplomatice neangajante, o mulțumire a birocrației europene și nu o dovadă de forță, viziune, angajament și participare la problemele regionale din imediata vecinătate.
Dacă în mod individual statele europene, mai ales marile puteri, au abordări de substanță, care reflectă, firește, interese proprii, elementele comune de astăzi ce pot fi asumate la nivel european sunt tot mai puține și chiar eșafodajul de valori se clatină. Europa dovedește tot mai mult, prin gesturile sale, că este tot mai egoistă și mai întoarsă spre sine și propriile probleme, zguduită de euroscepticismul în creștere și populismul, islamofobia, xenofobia, anti-semitismul în creștere în statele membre, izolaționismul acestora reflectându-se tot mai mult asupra politicilor Uniunii ca întreg. Iar spiritul lui Jean Monnet rătăcește prin culoarele numeroaselor instituții europene fără să mai găsească un lider vizionar în care să se întrupeze.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
