La finele lunii trecute, arădeanul Flavius Biea, timișorean prin adopție, și-a adjudecat centura IBA Intercontinental la categoria de greutate semi-mijlocie (69,800 kilograme). Dincolo de ring, povestea lui este una emoționantă. Și nu o să vă vină să credeți care e secretul faptului că a urcat o categorie. Când spui boxer te gândești la un „băiat rău”. Flavius Biea e dincolo de tipare. Are curaj să intre în ring în haine cu paiete, poartă cu nonșalanță mănuși roz cu auriu, cu care își pune la pământ adversarii folosind mișcări puternice și precise, dar se ține deoparte de tot ce înseamnă violență în afara ringului. Are 1,78 m înălțime și puțin peste 69 de kilograme. Pare mic de statură și subțirel, iar dacă te intersectezi cu el pe stradă, ultimul gând care îți poate trece prin minte ar fi că e ditamai campionul intercontinental la box, un pugilist de temut pentru adversarii învinși și pentru cei pe care-i va înfrunta de acum înainte.

Cum a făcut cunoștință cu ringul

A învățat să se bată în ring și ține să o facă doar acolo și exclusiv competițional. Pentru EVZ a lăsat garda jos și a povestit cum a început totul. „Eram cel mai mic din clasă, mereu luam bătaie. Așa a decis tata să mă învețe să mă bat, de nevoie, se săturase să mă vadă incapabil să ripostez. M-a înscris la un club de box, în Arad”, povestește campionul. Era doar în clasa a doua, dar a prins repede mișcările. A intrat, un an mai târziu, pentru prima dată în ring, la o competiție: „Acela a fost cel mai important meci din viața mea. Aveam opt ani fără două luni și ar fi fost o tragedie dacă nu câștigam”. Apoi, povestea a avansat.

În 2004, la numai 15 ani, Flavius Biea obținea primul titlu de campion mondial, la box de amatori, la categoria 60 kg.

Mihai Leu: „Vrei să faci box profesionist?”

A urmat cursurile Universității de Vest din Timișoara și are un master în box. Tot aici s-a Îndrăgostit. Trecerea la boxul profesionist pentru Flavius Biea e legată de unul din marii pugiliști români, Mihai Leu. „Pierdusem calificarea pentru Olimpiadă, am decis să mă las de box și eram în Anglia când Mihai Leu m-a sunat: «Vrei să faci box profesionist?» Așa m-am întors”, povestește Flavius. Din 2013 boxează la profesioniști. La întâlnire, Flavius a venit cu soția sa, Roxana, și cu mezina lor, Ranya, o păpușică de numai trei luni, în rochiță roz, pe care nu o scapă din ochi. Ei i-a dedicat titlul intercontinental. A spus simplu, înainte de meci, că vrea să îi ducă acasă fetiței o jucărie nouă, centura, și așa a făcut. Mai are un băiețel, de aproape trei ani, Kevin, pe care, deseori, îl ia cu el când merge să se antreneze.

Lovestory: „Dacă nu era Roxana, mă lăsam de box”

Viața bate filmul. Flavius a fost coleg de școală cu soția sa, au mers în excursii împreună, dar nu s-au „văzut” decât mai târziu, la facultate. Deja au trecut 10 ani de când și-au spus prima dată „te iubesc”. „Eram orb, dar acum văd, scrie Vasile Tofan în cartea sa. Asta pot spune și eu. Familia e cea mai importantă, restul sunt detalii”, mărturisește boxerul. Apreciez cursivitatea cu care se exprimă și politețea, inclusiv în gesturi. E categoric departe de orice așteptare despre un bărbat care intră în ring ca să se bată.

Roxana împărtășește cu noi cum e viața ei alături de pugilist. Nu e ușor să fii nevastă de boxer, să te gândești cât de tare poate fi lovit în ring, cât de periculoase sunt acele minute. Ai senzația că simți tu durerea: „Mie mereu mi-a plăcut boxul. Am tot timpul emoții când Flavius intră în ring, dar am și foarte mare încredere în el ca sportiv”. După meciul în care a câștigat centura intercontinentală, Flavius are ambii ochi „machiați”. Roxana este cea care îl susține, care îi repetă cât e de talentat, care știe că poate mai mult. E singurul om care a fost lângă el la victorii, dar și la unica înfrângere pe care a suferit-o, care l-a însoțit la Urgențe când a fost nevoie.

Tratament de campion

Roxana Biea și-a asumat deplin rolul de femeie și mai puternică din spatele unui bărbat puternic. E strategul carierei soțului său și designerul costumelor cu care acesta intră în ring. „La fiecare meci poartă alt costum”, mărturisește tânăra și am senzația că își continuă jocul cu păpușile atunci când imaginează combinații de culori. La meciul împotriva mexicanului Jesus Gurrola, l-a îmbrăcat pe Flavius în roz. A fost o adevărată apariție. Acesta a purtat costum cu paiete în culori electrice și puf alb la glugă, iar mănușile au fost realizate din piele roz și aurie. De la ea aflu și ce îi place cel mai mult lui Flavius să mănânce: carne cu cartofi la cuptor și ouă Kinder. De fapt, ciocolată Kinder în orice formă. Asta l-a ajutat să urce o categorie. Între competiții nu trebuie să țină un regim alimentar strict. Oricum, cu două antrenamente zilnice, șansele să se îngrașe sunt, practic, nule. Pe de altă parte, ca orice boxer, știe exact ce are de făcut cu două săptămâni înainte de proba cântarului, esențială pentru a intra în categorie. „Cea mai mare dezamăgire e că nu sunt apreciat”, mărturisește campionul intercontinental. Ca și în alte domenii sportive în România, susținerea din partea autorităților sau a sponsorilor, chiar și atunci când sunt evidente rezultate notabile, internaționale, lasă de dorit. În ciuda rezultatelor, încă îi e greu să atragă sponsori naționali. Singurul fidel îi este Remus Cosovanu, un om de afaceri din Timișoara care i-a devenit bun prieten, iar de curând se bucură de susținerea altui om de afaceri local, un croat, Renato Salic.

„Cred că nu m-am născut în locul potrivit. S-ar putea ca mutarea mea să fie, treptat, spre Anglia”, mărturisește Biea. Roxana, însă, e deja hotărâtă: e conștientă că acolo campionul ei va avea alte șanse. „Dacă nu era Roxana, mă lăsam de box. Mi se pare totul prea dificil. Un cantonament de 2 – 3 săptămâni costă 5.000 de lire, iar acești bani eu nu îi câștig din box”, recunoaște sportivul. Cei doi locuiesc la bloc, într-un apartament închiriat în Timișoara. Fără bonă și fără menajeră, astfel că Roxana se bucură de tot ajutorul pe care îl are în cămin și cu copiii, de la soțul ei. „Flavius e implicat total în casă: spală vasele, schimbă copiii, stă cu ei, pune rufele la spălat. Dacă nu ar fi așa, nu știu cum ne-am descurca”.

Te-ar putea interesa și: