Editura Evenimentul si Capital

Un psiholog criminalist dezvăluie testele secrete prin care femeile pot depista bărbații agresivi. Vezi de ce Tudorel Butoi consideră banale crimele românești

Psihologul criminalist Tudorel Butoi
Autor: | | 1 Comentarii | 7186 Vizualizari

Telefonul lui sună pe melodia din filmul „Nașul” pentru că, spune el, în tinerețe și-a propus să „îi pună în cap” pe mafioții pe care îi vedea în celebra trilogie americană. După jumătate de secol în care a avut de-a face cu infractori, psihologul criminalist Tudorel Butoi spune că soluția ca aceștia să fie reintegrați social după terminarea detenției este să fie scoși din camerele penitenciarelor la muncă. Tot el povestește că le predă studenților lui, viitori magistrați, cursuri speciale în care le explică la ce trebuie să fie atenți în cazul unui denunț, dar unii procurori sunt păcăliți în continuare de niște delatori mai inteligenți ca ei.

EVZ: V-am auzit de foarte multe ori folosind expresia „cartea norocoasă” când vorbeați de anchetele în care ați fost implicat. Ce înseamnă?

Tudorel Butoi: Cartea norocoasă înseamnă ca un șir de coincidențe să se lege între ele într-un raționament riguros, demonstrabil și în fața căruia persoana pe care o bănuiești să nu mai poată avea spațiu de mișcare. Făptuitorul de obicei nu recunoaște, dar când i se pun în față probele clachează.

- Și cum se manifestă în acele momente?

- Știți cum fac ăștia prin anchete când îi încolțești cu probe. Zici că sunt cei mai jigăriți șobolani. În viața socială sunt șmecheri cu fițe, dar când ajung la „prăvălie” (la poliție - n.r.) și probatoriul duce spre ei devin niște melci fără casă. În acele momente încep să dea din casă și ar vinde pe oricine să își diminueze pedeapsa.

- În zilele acestea denunțul pare foarte folosit în anchete ...

- Acum se încurajează delațiunea. Este cea mai scârboasă formă de relație interumană. Dă și pe mă-sa și pe tac-su și pe tovarășii lui.

- Vă referiți la denunțurile acestea de la DNA?

- Sigur că da.

- Dar de ce este jegoasă?

- Pentru că eu, ca investigator, nu am asupra ei control. Delatorul poate să delaționeze din motive personale, de răzbunare, de ură, din motive de interes că i se promite înjumătățirea pedepsei, din imaginație. Sunt indivizi care nu sunt deloc proști, ca să fii interlop astăzi trebuie să fii deștept. Nefiind deloc proști au o imaginație și o inteligență extraordinară. Îl prostește pe procuror, că nici nu simte că a înghițit ariciul toxic. Acești indivizi sunt capabili să empatizeze cu procurorul și să îl prostească. Un delator își rezolvă problemele personale din lumea afacerilor sau din politică pe mâna instituțiilor statului, atunci când găsește vulnerabilități.

- Dacă sunt atât de periculoase și înșelătoare denunțurile, procurorii au vreun curs în care să învețe la ce să fie atenți?

- La cursurile mele de psihologie judiciară am capitole întregi în care îi avertizez asupra acestei chestiuni. Ei trebuie să fie atenți să nu intre în capcana de a simpatiza cu delatorul, de a simpatiza martorul, de a simpatiza victima. Trebuie să fie cât mai echilibrați și cât mai reci în aprecieri. Și fiecare verigă de lanț din rechizitoriu să meargă din probă în probă, nu din probă în indiciu sau din indiciu în indiciu, că acesta nu e probatoriu.

În concluzie, acest denunțător nu e de nasul oricui. Denunțătorul este de nasul numai al procurorilor inteligenți, profesioniști, echilibrați psihic. Eu îi prezum pe toți cei care au făcut cu mine psihologie judiciară că sunt inteligenți, dar sunt și cazuri care au făcut de râs eforturile procurorilor profesioniști.

- Și totuși ajung în instanțe dosare care merg din indiciu în indiciu ...

- Da, și vin la instanță și dă cu ei de pământ și cu dosarul. Instanța vrea probe indubitabile ca să se pronunțe, pentru că altfel îți dă cu dosarul în cap să continui cercetările sau să le refaci. Se vede în zilele noastre că foarte multe dosare nu țin în fața judecătorilor, axându-se foarte mult pe denunțuri.

- După toate aceste dosare întoarse de instanțe, știți dacă există vreo reacție în rândurile procurorilor?

- Da, există. În urmă cu câteva săptămâni, am avut un instructaj cu procurorii dintr-o anumită regiune a țării. Am făcut analiză de caz și am ajuns și la personajele astea sinistre (care au construit dosare bazate de delațiuni - n.r.) și s-au desolidarizat toți de ele. Am avut o supriză plăcută uriașă și miau făcut o mare bucurie când i-am văzut cum gândesc. Au adus elemente critice de analiză a unor insuccese.

- Să înțeleg că procurorii realizează că este o problemă ...

- Realizează și văd despre ce este vorba și se diferențiază de cei care urmează aceste căi de anchetă. Ei se desolidarizează de aceste caricaturi care apar, pentru că este vorba de demnitatea și libertatea unei persoane. Cum să constriești probe aruncând în siajul unui delator responsabilitățile acestea când probele trebuie să le faci tu, procuror? Dacă denunțul nu poate fi demonstrat prin probe, te deprofesionalizezi și râde lumea de tine.


Cum pot funcționa ordinele de restricție


EVZ: Am avut de face de curând cu cazul unei femei ucise de fostul soț, care avea și un ordin de restricție. De ce credeți că nu funcționează aceste ordine?

Tudorel Butoi: Ordinul de restricție este un ordin care obligă pe un individ să nu se mai apropie de o altă persoană, dar îl obligă pe o hârtie. Poate funcționa doar în cazul oamenilor civilizați, care pot realiza printr-un asemenea act că ei au greșit, dar nu în cazul unui individ agresiv și periculos. Ceea ce se propune acum cu aceste brățări de monitorizare nu este o soluție.

În primul rând că ar trebui să ai o cameră cu niște panouri imense unde să existe niște polițiștii care să îi urmărească pe indivizii aceștia pe unde umblă, dar și pe persoanele de care nu au voie să se apropie. Și chiar dacă îl detectezi că se apropie, cât de repede poți ajunge la el să nu își omoare nevasta? Pentru că incidentele astea se întâmplă în câteva minute și degeaba îl prinzi, că femeia e moartă.

- Care este soluția?

- Soluția este tot cu brățările, dar în alt sens. Să poarte amândoi brățări, dar să aibă niște senzori, se poate face ușor prin GPS, care atunci când agresorul se apropie la mai puțin de 200 de metri de victimă, să i se descarce un șoc electric în mână, care să îl facă să iasă din zona ei. Dacă insistă să se apropie, șocurile cresc în intensitate până devin insuportabile.


Cum le învață psihologul pe studentele lui să evite bărbații agresivi


EVZ: Au atras atenția cazurile femeilor ucise de foștii soți. Aveți vreun sfat pentru tinerele femei cum ar putea să detecteze că iubesc un om care este nepotrivit pentru construirea unei familii?

Tudorel Butoi: Mi se pune de multe ori întrebarea aceasta în calitatea mea de psiholog consilier. Femeile tinere îmi pun întrebarea aceasta când sunt pe punctul de a merge mai departe cu un bărbat. Eu le spun așa: pentru a intra într-o relație și pentru a putea stabili cât de departe se poate merge, trebuie să intri în ceea ce se numește scenariu dramatic.

Aceste exerciții sunt importante pentru a stabili dacă se poate rezista în cuplu în stresul zilelor noastre. Primul exercițiu sună așa. La două noaptea, îl suni pe iubitul tău și îi spui că ai o criză renală, imposibil de tolerat. Momentul trebuie dramatizat cu farmecul feminin.

- Și care este răspunsul corect?

- Are două variante. În prima îi spune să ia și ea un prosop, să pună pe el alcool și să se înconjoare cu el în jurul trupului, să ia un calmant și să încerce să adoarmă. Pe ăsta trebuie să îl taie urgent de pe listă. Varianta a doua pe această speță este următoarea: bărbatul îi spune să rămână liniștită că vine la ea și o duce la urgență. Cu ăsta trebuie să meargă mai departe.

- Presupun că nu trag o concluzie dintr-un singur exercițiu...

BREAKING NEWS! S-a decis! Ce se intampla cu greva de la metrou

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI