În calitate de corp profesional național al specialiștilor psihiatri, am observat cu îngrijorare tentative de translare a discursului din spațiul public, de la neajunsurile și racilele din psihiatria românească, către acuzații nesusținute, neargumentate științific și nedovedite până în prezent de malpraxis, cu mutarea centrului de greutate al atenției publice către presupusă neglijență în serviciu sau greșeli ale cadrelor medicale”, scriu cei de la ARPP.

„Psihiatria se află într-o poziție atât ingrată, vulnerabilă dar și de o mare responsabilitate și importanță socială, la interfața dintre percepția publică a siguranței cetățenilor și drepturile categoriilor vulnerabile de pacienți cu probleme psihice, necesitând sprijin și recunoaștere activă din partea autorităților pentru îmbunătățirea calității serviciilor medicale oferite, și nu oprobriu public sau stigmatizare.”, mai spun oficialii.

Câți pacienți psihiatrici sunt în stare să facă ce a făcut bolnavul de la Săpoca

Despre cazul dramatic de la Spitalul de Psihiatrie Săpoca, specialiștii spun că existau metode ca incidentul să fi fost evitat: „Manifestările de violență și heteroagresivitate/auto-agresivitate în rândul pacienților cu tulburări psihice majore sunt rare (aproximativ 10% din prezentările în urgență) și în general controlate de serviciile existente, dar cele extreme sunt excepții notabile reprezentând uneori debutul medico-legal al unei manifestări psihice de raptus de agitație psiho-motorie.

ARPP a susținut permanent în ultimii ani prin nenumărate memorii, sesizări și intervenții publice și continuă să militeze pentru o reașezare a psihiatriei în matca atenției decidenților politici, reașezare nu doar declarativă sau reactivă atunci când se întâmplă o tragedie, ci prin finanțare consistentă și implementare de programe concrete.

Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie poate oferi autorităților statului atât consultanță, cât și propuneri concrete de măsuri pentru ca asemenea tragedii să poată fi pe viitor evitate și pentru gestionarea mult mai aplicată a situațiilor de mare risc, luând în considerare și caracterul de imprevizibilitate a unor manifestări psihopatologice.

 

Câteva dintre propunerile medicilor specialiști pentru evitarea acestor drame

 

  • Programe naționale dedicate, cu finanțare de la buget pentru pacienții cu psihoze, tulburări depresive și bipolare, demență, alcooolism și drogodependențe;
  • Registru național pentru tulburările psihice majore, inclusiv cu antecedente de auto/heteroagresivitate (n.r. comportament agresiv) și potential suicidar;
  • dezvoltarea națională a centrelor de sănătate mintală și psihiatriei comunitare;
  • înființarea de echipe mobile;
  • un lanț terapeutic articulat și bine definit care să urmeze pacientul de la ieșirea din spital și până la reinserția socio-familială care să cuprindă specialistul din spital, ambulator, medic de familie, asistent social, psiholog;
  • programe continue de competență și atestat în domeniul adicțiilor (alcool, droguri etc.) pentru pregătirea temeinică specializată pentru personalul superior și mediu în vederea gestionării profesioniste a manifestărilor potential generatoare de violență/heteroagresiviate;
  • redefinirea indicatorilor spitalicești pentru psihiatrie în sensul prioritizării calității și durabilității intervențiilor și nu a volumului de externări scurte care prezintă riscul recăderilor frecvente;
  • investiții adecvate în infrastructura psihiatrică învechită precum și dotări corespunzătoare unei asistențe moderne și eficiente la nivel european, incluzând reorganizarea/înființarea de secții specializate pe anumite patologii cum ar fi adicțiile, psiho-geriatria, cu personal calificat, normare modernă și training specific pentru a evita supraaglomerarea și incidente grave în secțiile de psihiatrie generală;
  • asigurarea numărului optim de cadre medicale în secția de psihiatrie general acuți și în compartimentele cu persoane cu adicții, în sensul unui numar sporit de cadre medicale/pat de spitalizare decât cel prevăzut actualmente;
  • asigurarea unui raport adecvat între personalul de sex feminin și masculin (fără nici o intenție de discriminare), având în vedere că persoanele cu tulburări psihice, cu grad de periculozitate, trebuie uneori contenționate mecanic.

Dr. Diana Cîrjaliu-medic primar psihiatru: „Dacă nu era stativul, omora cu mâinile goale”

Despre situația de la Săpoca, Dr. Diana Cîrjaliu, medic specialist psihiatru, fosta șefă a Secției de Psihiatrie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, spune că pacientul a făcut o criză de epilepsie alcooică, apoi a intrat în sevraj.

„Doamna ministru economist care nu stă pânește termenii medicali, spunea că în foaia pacientului nu era trecut tratamentul pe care i-l recomandase medicul atunci seara. Nu are cum să nu fie trecut. Am înțeles că pacientul era internat de joi. Sâmbătă și duminică nu este medic de gardă și atunci condica se scrie de vineri pentru zilele următoare, până luni inclusiv. Deci nu avea cum să fie o parafă de medic în acea zi pentru că tratamentul era prescris de vineri.

Ministra bătea câmpii când spunea că în foaia pacientului asistenta scria ce tratament i-a făcut. Nu e adevărat. Există o fișă de tratament separată sau un registru de tratament al asistenților. În foaie scriu doar medicii. Pe de altă parte, pacientul, dacă era internat de joi, era în mod sigur cuprins în condica de tratamente, era momentul tocmai bun să dezvolte delirium tremens sâmbătă.

Cam în 36 de ore apare acea stare psihotică înfiorătoare, acea agitație înfiorătoare după oprirea consumului de alcool. Iar la acest pacient se vede că era un mare alcolic, creierul lui era grozav de intoxicat din moment ce făcuse și criză de epilepise alcoolică. O făcuse la Urgență, până să îl interneze la psihiatrie. Iar ce spune mama lui, că fiul ei avea epilepsie și la crize era foarte furios, era de fapt epilepsie alcoolică și această criză apare numai când creierul este intoxicat la maximum, bea litri întregi de tărie pe zi. Deci nu ai cum să prevezi în ce moment începe criza. Anticipezi pentru că dacă a făcut criză de epilepsie alcoolică, evident că o să intre în sevraj. Dar nu știi în ce moment. În noaptea aceea era liniștit din moment ce nu l-au legat. Dar mai târziu, când asistenta l-a văzut liniștit, cum se spală automat, nu reacționa la stimulii verbali, era confuz, s-a dus la medic să îi spună. Exact atunci s-a întâmplat”, a explicat medicul psihiatru.

Au o putere fenomenală”

Cât despre stativul de perfuzii aflat în salon, Dr. Cîrjaliu detaliază: „Iar arma, stativul, nu e important. În camera aceea erau și scaune și noptiere, o masă. Poți să apuci orice. Când ești un psihotic care nu aude, nu vede nimic în jur, decât poate diavoli arzând, apucă orice. Ce contează stativul? Putea să fie orice, chiar și ușa. Cât despre stativul acela, poate cu câteva minute îniante i se pusese perfuzia altui pacient. Hai să fim serioși. Nu era stativul, omora cu mâinile goale.

După ce se întâmplă nenorocirea, toți cugetăm logic. Chiar și medic dacă era și îl vedea că pacientul era confuz, se spală automat, nu reacționează la stimulii verbali, se uită prin tine, poate atunci ar fi zis să fie legat și injectat. Ăștia au o putere fenomenală. Nouă când ni-i aduc la Palazu Mare, îi aduc câte 6-7 polițiști, câte două echipaje de poliție care însoțesc ambulanța. Se chinuiesc 7 oameni până îi pun cătușele și ne ajută să îl legăm de mâini și de picioare.

„De câte ori a intrat ministrul într-o secție de psihiatrie?”

„Toți psihiatri sunt revoltați pe această doamnă ministru a Sănătății că bate câmpii și tratează așa cu aerele ei de autosuficiență și superioritate, folosind vorbe de care a auzit și ea. De termeni de specialitate nu mai spun. Nici medicii cei de altă specialitate nu pricep nimic când e vorba de psihiatrie, dar ea care nu-i nici măcar medic. De câte ori a intrat ea într-o secție de psihiatrie? Niciodată. Și dacă ar fi venit ar fi făcut acelașii lucru pe care îl face ea de obicei. Găsește personalul medical de vină, care nu știu ce nu a făcut în secunda aia. Și cu sloganuri de genul: „Nu mai acuzați sistemul, sistemul suntem noi!” Care noi? Noi ăștia, pălmașii, sau ăia din ministere care plimbă hârtii și vorbe?”, mai spune medicul constănțean.

 

„Nu ai cum să faci supraveghere”

Personalul medical, angajații, mai spune Dr. Cîrjaliu, nu ar avea nicio vină: „Absolut deloc. Puteau să fie 100 de oameni acolo și nu puteau să facă nimic. Ei vorbesc de supraveghere în timpul spitalizării. Ori clădirea de la Săpoca este tot o clădire veche, de 100 de ani, în stil pavilionar. Nu ai cum să faci supraveghere. Dacă sunt niște uși de lemn, nu ai cum să vezi ce se întâmplă în saloane, noaptea, și nu poți să deschizi din 5 în 5 minute ușile tuturor, să-i trezim. Și chiar dacă ar fi uși cu geamuri, nu ai cum să treci în fiecare clipă prin dreptul fiecărui salon. Că se poate întâmpla în orice clipă, în orice salon. În momentul în care monitorizarea sau supravegherea, cum le place lor să spună, nu e pusă la punct nu se poate face nimic”.

 

„Personalul acesta primește salariu, nu ajutor de înmormântare”

„Supraveghere ar trebui să însemne ce nu există în România și există în tot Occidentul, monitorizare prin sistemul de supraveghere cu camere de luat vederi în fiecare salon. Iar asistenta de serviciu, dintr-un birou special amenjat, să aibă monitoarele în față pentru a vedea ce se întâmplă în fiecare moment. Numai eu știu de câte ori am făcut referate către conducerea spitalului Județean Constanța pentru camere de supraveghere. Nu neapărat cu monitor, dar măcar să te înregistreze undeva când la o adică te atacă sau te omoară cineva pe tine, personal medical, sau te acuză vreun aparținător că i-ai omorât ruda, vezi adevărul pe acele imagini. Asta înseamnă supraveghere, nu să deschizi toate ușile și să pretindă cineva că trebuie să fii în toate locurile deodată. Să zicem că erau 100 de asistente, infirmiere și paznici acolo. Era cineva dispus să se sinucidă din personal dacă ar fi fost acolo? Adică pacientul violent face harakiri acolo și lovește cu ranga și tu te duci să-ți crape capul. Ministra trebuie să știe că personalul acesta primește salariu, nu ajutor de înmormântare. Va trebui să vină o vreme când guvernanții nu ar trebui să mai plece capul la recomandările UE și să prevadă odată mijloacele de apărare ale personalului și de intervenție în forță. De exemplu, un baston cu electroșocuri care să te amorțească suficient cât să sară 10 oameni pentru a-l imobiliza. Dar întâi trebuie să nu mai miști”, a încheiat medicul psihiatru.

Te-ar putea interesa și: