De ce le-a lansat Klaus Iohannis dacă sînt aberante și de ce acum?

Răspunsurile schițează o nouă diversiune electorală.

Au fost lansate acum pentru a scoate din agenda publică dezbaterea despre eșecul Moțiunii de cenzură. Caracterul aberant a fost gîndit dinadins pentru a acoperi scandalul Moțiunii. Dacă erau normale, n-ar fi fost replici. Dacă n-ar fi fost replici n-ar fi fost Scandal mediatic. Care Scandal mediatic nou acoperă totdeauna pe cel vechi.

Au fost lansate dinadins aberante, imposibil de concretizat (în genul cererii din 2014 de înființare de noi secții între cele două tururi, cerere pe care Guvernul n-o putea satisface fără a încălca legea), pentru a fi respinse de PSD. Respingerea, repet, corectă, inevitabilă, argumentată, e pretextul lui Klaus Iohannis de a arunca asupra PSD noi acuzați de tip TeFeList:

Ia celor din Diaspora dreptul de a vota, disprețuiește Diaspora, e Ciuma Roșie. PSD e un pericol pentru democrația din România. Singurul care ține piept acestui pericol e El, Klaus Iohannis. Votați-l pe Klaus Iohannis!

Un sondaj de opinie realizat la începutul lui iunie 2019 a avut inspirația de a-i întreba pe susținătorii lui Klaus Iohannis Care considerați că este cea mai importantă reușită a lui Klaus Iohannis în ultimii ani, dintre următoarele: 33% au răspuns:

Blocarea PSD pentru ca acest partid să nu poată să facă și mai mult rău țării. Alți 33% au răspuns:

Referendumul pentru Justiție, prin care PSD a fost blocat să afecteze statul de drept.

E limpede că susținătorii lui Klaus Iohannis îl asociază pe acesta cu lupta anti-PSD pînă acolo încît văd în el Ultimul zid de apărare în fața pericolului PSD. Dacă ne gîndim la cei doi ani de Guvernare PSD, vom descoperi imediat manevra electorală a lui Klaus Iohannis, care se pregătește de prezidențialele din acest an, puternic sprijinit de Sistem: Demonizarea PSD, în frunte cu Liviu Dragnea.

Cercetătorii din viitor vor fi surprinși de succesele acestei manevre, înlesnite de o nătîngie politică a PSD rar întîlnită nu numai în Istoria acestui partid, dar și în Istoria postdecembristă. Klaus Iohannis a pozat în Apărătorul României ca membră a UE în fața intenției PSD de a scoate țara din Uniune.

Și a fost crezut.

Cum a procedat?

A falsificat unele declarații ale Liviu Dragnea despre o Românie care merită mai mult de la Uniune Europeană prezentîndu-le drept declarații de ieșire din Uniunea Europeană. Liviu Dragnea, alți lideri PSD care au îmbrățișat campania de reașezare a relațiilor noastre cu Bruxellesul, n-au susținut nici o dată că România are alt loc decît în UE. Ba mai mult, Liviu Dragnea n-a atacat niciodată UE. Cu toate acestea manevra lui Klaus Iohannis a prins. A prins deoarece Liviu Dragnea n-a luat în seamă Operațiunea de la Cotroceni și prin urmare n-a însoțit niciodată pledoaria pentru Merităm mai mult de elogiul făcut rolului UE în schimbarea în bine a vieții românilor. În condițiile acestei greu de explicat lipse de agerime politică, PSD, partidul care a admis practic România în UE a ajuns să treacă drept dușmanul prezenței noastre în UE; și astfel Klaus Iohannis să pozeze în Atletul europenismului în România. Referendumul pe Justiție e un alt exemplu de demonizare a PSD prin exagerare și manipulare pentru ca el, Klaus Iohannis, să poată trece drept apărătorul statului de drept.

Referendumul e considerat, așa cum se vede din sondaj, acțiunea prin care PSD a fost blocat să afecteze statul de drept. Una dintre întrebări a fost prezentată drept consultarea Poporului în privința amnistiei și grațierii pentru corupție. Numai că PSD n-a intenționat niciodată în chip serios să dea aminstie și grațiere. Pe ce s-a bazat manevra lui Klaus Iohannis? Pe o campanie de zvonuri și fake newsuri despre iminența unei OUG privind amnistia și grațierea. PSD ar fi trebuit să decidă o dată și odată. Sau dă aminstia și grațierea sau pune capăt campaniei de atribuire a unei intenții despre care nu s-a afirmat nimic în public. PSD a procedat cum nu se poate mai aiurea. N-a dat amnistia și grațierea, dar nici n-a contracarat dezinformarea. O ambiguitate pusă de unii pe seama nevoii lui Liviu Dragnea de a-i trage pe sfoară pe baroni, dar care a făcut ca partidul să suporte costurile electorale ale amnistiei și grațierii fără să beneficieze de avantajele deciziei de a da amnistia și grațierea.

Pot fi date numeroase exemple de demonizare a PSD pentru ca Klaus Iohannis să poată poza în Luptătorul antiPSD:

De la diversiunea Mortul de la 10 august 2018 pînă la înfățișarea Guvernării PSD drept un regim de dictatură.

Eșecul de la europarlamentare și condamnarea lui Liviu Dragnea au micșorat marja de manevră a lui Klaus Iohannis în campania electorală menită să-l prezinte drept Luptătorul pe viață și pe moarte împotriva Demonului numit PSD. Ar trebui ca președintele să-și schimbe sau măcar să-și nuanțeze strategia electorală bazată pe exagerarea pericolului numit PSD.

Faptele prezidențiale de după 26 mai 2019 arată că Klaus Iohannis va merge mai departe cu strategia cîștigării de capital politic pe seama demonizării PSD. Inițiativa semnării Acordului național parțial e un exemplu de manevră.

Deși logica politică elementară spune că un Acord semnat de toate partidele presupune în chip necesar acceptarea unor amendamente din partea celor cărora li se cere iscălităura, Klaus Iohannis i-a convocat la Cotroceni doar pe o parte dintre liderii de partide și i-a pus să semneze Acordul fără ca aceștia să se uite la ce semnează. Lideri precum Victor Ponta, Eugen Tomac, Dan Barna s-au grăbit să semneze fără a pretinde o minimă schimbare în text. Astfel PSD, care în mod corect a cerut să se țină cont și de amendamentele sale, s-a trezit deodată lăsat în offsaid. Prilej excelent pentru Klaus Iohannis de a ataca PSD că nu vrea să semneze Acordul, ceea ce înseamnă că PSD nu vrea ca România să intre în Europa, că e împotriva statului de drept bla bla bla. PSD nu făcuse însă altceva decît să ceară ceva de bun simț. E limpede că Klaus Iohannis a lansat chestia cu Acordul știind că PSD va refuza cîtă vreme nu se ține cont și de amendamentele sale.

La fel și în cazul propunerilor despre legea electorală. Ele au fost făcute dinadins aberante pentru că PSD să le respingă. Iar Klaus Iohannis să poată susține mai departe că PSD refuză dreptul constituțional al Diasporei de a vota.

Strategia electorală a lui Klaus Iohannis apare limpede.

Continuarea operațiunii de demonizare a PSD prin fapte și declarații pe care PSD nu le poate admite din simplul motiv că sînt absurde.

O operațiune înlesnită enorm și de paralizia PSD în materie de reacție promptă inteligentă și mai ales de preluare a inițiativei în confruntarea cu Klaus Iohannis.

De ce n-ar fi avut PSD inițiativa în cazul Diasporei? Inițiativa unor propuneri la fel de absurde dacă nu chiar și mai și decît cele ale lui Klaus Iohannis. Să-l fi văzut pe Klaus Iohannis atunci. Le-ar fi respins pe motiv că sînt imposibil de îndeplinit?

 

 

 

Te-ar putea interesa și: