Luni, 23 august 2019, partenerul de Coaliție al PSD, formațiunea ALDE, condusă de Călin Popescu Tăriceanu, a anunțat oficial plecarea de la Guvernare.

A doua zi, marți, 24 august 2019, cu excepția Ramonei Mănescu, membrii Guvernului din partea ALDE și-au depus demisia. Prin plecarea ALDE, Guvernul e acum minoritar în Parlament. Chiar dacă în unele instituții membrii din partea ALDE vor rămîne, totuși politica lor va fi anti-PSD.

Renate Weber, avocatul Poporului, numită în acest post în cadrul algoritmului de Coaliție, a și ieșit la atac anunțînd contestarea la CCR a Codului administrativ, decis de PSD împreună cu ALDE. Renate Weber a trecut de partea Opoziției și prin alte fapte:

A cerut prefectului de București să conteste în Justiției o decizie a Gabrielei Firea, primar din partea PSD, a denunțat OUG adoptată recent de Guvern.

În studiouri, trimișii ALDE dau glas noilor mesaje primite de la conducerea partidului. Nu demult, trimișii ALDE erau plasați în cadrul algoritmului de echilibru Putere – Opoziție, impus de CNA televiziunilor, pe locurile Puterii. Acum ei stau umăr la umăr cu trimișii PNL, ai PMP, ai Pro România, și chiar ai USR.

Situația e stînjenitoare pentru moderatori.

Obișnuiți să dea cuvîntul celor de la ALDE pentru a auzi combateri anti-Opoziție, moderatorii trebuie să țină seama că trimișii ALDE sînt acum anti-PSD.

Și nu oricum, ci furibunzi anti-PSD, cum stă bine unor proaspeți convertiți la Opoziție, înnebuniți să demonstreze că ei au fost anti-PSD de cînd lumea. Prin plecarea miniștrilor ALDE, PSD s-a văzut nevoit să numească interimari la trei ministere. Propunerile au fost trimise lui Klaus Iohannis spre aprobare. Spre aprobare fuseseră trimise nu demult și trei propuneri de remaniere. Una dintre ele era vitală pentru PSD.

Titulară la Justiție, Ana Birchall s-a dovedit, în prestația ca ministru, pionul otrăvit al Sistemului în cadrul Guvernului. Schimbarea ei se impunea ca o necesitate de prim ordin pentru PSD. A fost propusă în locul ei la Justiție una dintre cele mai puternice personalități ale Magistraturii postdecembriste: Dana Gîrbovan. O propunere importantă era ca Mihai Fifor să devină titular la Interne.

După cazul Caracal ministerul avea nevoie de un titular precum Mihai Fifor, în stare prin funcția în PSD, dar și prin experiența de la Ministerul Apărării, să facă ordine într-un departament în care miniștrii sînt automat victimele generalilor cu burtă și cu conturi babane în bancă. Era importantă și propunerea de titularizare la Educație. Începe școala și ministerul are nevoie de un ministru cu puteri depline.

Miercuri, 25 august 2019, Klaus Iohannis a anunțat că respire propunerile de remaniere. În aceste condiții, Ana Birchall rămîne titular la Justiție, cum vrea Sistemul, iar la Interne și Educație sînt interimari.

Celor trei ministere cu interimari prin plecarea ALDE li se adaugă două. În total cinci ministere cheie, două posturi de vicepremier, și postul de la Justiție, pentru că și aici, deși a rămas Ana Birchall, nu se știe dacă va fi mai departe sau nu.

Plecarea ALDE a adus cu sine pentru PSD o adîncire a dezastrului început prin rezultatele alegerilor din 26 mai 2019.

Deși europarlamentarele nu vizează compoziția Parlamentului, totuși ele sînt pentru partide un test electoral indiscutabil. PSD a obținut cu chiu cu vai 22,53%. Nu acest scor e semnificativ pentru schimbarea raportului de forțe după 26 mai 2019.

Rezultatele sînt acestea:

PNL – 27%, PSD – 22,53%, USR+PLUS – 22,32%, Pro România – 6,45%, PMP – 5,76%, UDMR – 5,26%.

Așadar, PSD, 23% iar Forțele antiPSD, 67% (am trecut și UDMR printre forțele anti-PSD, deoarece Uniunea a supraviețuit electoral după ce a denunțat acordul cu PSD). Parlamentarele din 2016 au stat și ele sub semnul confruntării PSD - antiPSD.

Scorul a fost acesta:

PSD – 45%, PNL, 20%, USR, 9%, UDMR, 6%, ALDE, 5%, PMP 5%.

56% pro PSD, prin includerea UDMR de atunci între forțele Pro PSD.

Observam pe cristoiublog.ro din 30 mai 2019 că și avînd mai departe majoritatea în Parlament PSD nu mai poate guverna. A rămas practic fără sprijinul popular. Un guvern pentru a administra minim țara are nevoie de sprijin popular. Administrarea țării în democrație nu e o succesiune de decizii luate de partidul de guvernămînt în stilul, așa vor mușchii mei.

Mai ales cînd e vorba de decizii nepopulare, dar cerute de realități, orice guvern are nevoie de acceptul poporului, iar acest accept depinde de procentajul din sondaje. PSD trebuia să plece de la guvernare după 26 august 2019. N-a plecat. Ne-am spus cu toții că PSD pariază pe o revenire spectaculoasă în sondaje.

Arestarea lui Liviu Dragnea lăsa impresia că sînt condiții în acest sens. Deși Viorica Dăncilă se străduiește să dea PSD o altă imagine, punînd capăt multor năravuri de pe vremea fostei conduceri, PSD nu crește în sondaje. Dimpotrivă.

Ultimul sondaj IMAS îl creditează cu doar 17 la sută, pe locul trei. Inutil să mai spun de ce nu-și revine PSD. Pentru că partidul și-a încheiat ciclul istoric. E la guvernare din 2012. Asta în condițiile în care guvernarea tehnocrată a fost sub controlul PSD.

A obținut un scor istoric la parlamentarele din 2016.

Și-a bătut joc de majoritatea parlamentară deținută. A risipit prostește capitalul electoral prin schimbarea a doi premieri și prin politica de trasu-împinsu în toate domeniile.

După 26 mai 2019, deși PSD pierde avantajul electoral în favoarea Opoziției, păstrează majoritatea parlamentară. Putea susține că europarlamentarele n-au modificat compoziția în Parlament. Plecarea ALDE de la Guvernare a modificat structura Parlamentului. Guvernul PSD e acum minoritar. Noua condiție se adaugă alor note menite a sublinia situația dezastruoasă în care se află guvernarea: un număr însemnat de miniștri interimari, boicotarea de către președinte a actelor guvernamentale, pierderea de la o zi la alta a capitalului politic. În aceste condiții demisia Guvernului se impunea cu necesitate. Fiecare zi de ședere la Guvernare înseamnă pentru PSD un an în plus de ședere în Opoziție după scrutinul din 2020. Salvarea Partidului ar fi obligat pe cei cît de cît lucizi din PSD să forțeze la CExN de sîmbătă, 28 august 2019, plecarea partidului de la Guvernare.

Nu s-a întîmplat asta.

Viorica Dăncilă argumentează refuzul de a demisiona prin faptul că un partid aflat la Guvernare nu poate pleca de bunăvoie, fără a fi forțat printr-o Moțiune de cenzură. Opoziția n-are nici un interes să ia locul PSD la Guvernare. Opoziția, în frunte cu Klaus Iohannis, are tot interesul ca PSD să rămînă cît mai mult la Guvernare. În felul acesta, la locale și la parlamentare, PSD va fi spulberat de pe scena politică. Admițînd și acest argument, credem că, totuși, PSD trebuia să facă o mișcare de tip ofensiv după plecare ALDE. Să purceadă la o restructurare a Guvernului prin desemnarea unor miniștri așa cum îi vrea partidul și nu Klaus Iohannis și să se prezinte în fața Parlamentului.

O dată trecut Guvernul restructurat, Klaus Iohannis nu se va mai putea opune desemnării unor miniștri. Mișcarea ar fi dat membrilor PSD, electoratului PSD, impresia de partid care impune jocul, de partid viu, dinamic. Viorica Dăncilă a preferat postura de partid căruia i se impune jocul, de partid care se agață cu orice preț de putere. Potrivit declarațiilor de la Mamaia ale Vioricăi Dăncilă, Guvernul merge pe varianta interimarilor în locul celor de la ALDE. În acest sens, premierul se va adresa președintelui ca să semneze pentru interimari. Președintele s-a pronunțat însă miercuri în această privință:

„Pînă atunci, astăzi, actualul guvern are nevoie de o nouă confirmare în Parlament, printr-o procedură pe care le solicit să o declanșeze.”

E mai mult ca sigur că președintele va refuza să semneze pentru interimarii propuși de Guvern. Viorica Dăncilă a anunțat că în aceste condiții se va plînge la CCR. Dacă așa se va întîmpla, pînă rezolvă CCR conflictul Guvernul rămîne în situația castastrofală a improvizatului.

Pentru administrarea țării va fi un dezastru.

Va fi un dezastru și pentru PSD. Imaginea de ins urcat în pom de teama ursului care stă dedesubt e semnificativă pentru situația PSD de după plecarea ALDE.

Ursul zgîlțîie pomul.

Cel din pom se ține strîns cu mîinile de vîrf și tremură de frică la gîndul că-și va pierde echilibrul și va pica în ghearele ursului.

Acesta e PSD în zilele acestea. Stă în pomul Puterii și așteaptă îngrozit momentul cînd va pica jos, unde-l așteaptă ursul.