Bogdan Iacob de la site-ul InPolitics.ro a fost primul jurnalist care a semnalat faptul, trecut cu vederea de întreaga presă, dar și de întreaga societate zisă și civilă, pentru a nu se crede că e, într-adevăr, militarizată.

Pe 16 mai 2018, Camera Deputaților a adoptat un proiect de Lege care, o odată promulgat, ar fi înlesnit grave abuzuri ale Statului de forță în materie de drepturi ale omului în numele luptei împotriva terorismului.

Trimisă la promulgare, Legea fost contestată la CCR de Secțiile reunite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Hotărîrea nr. 4 din 24 mai 2018.

Printre altele, Înalta Curte sesizează drept neconstituționale prevederile articolului 1 din lege prin care, în raport cu Legea anterioară, se lărgesc în chip primejdios hotarele infracțiunii de terorism. Articolul 1 al Legii trimise la promulgare sună astfel:

„Terorismul reprezintă acele acţiuni, inacţiuni, precum şi ameninţări cu privire la acestea, care prezintă pericol public, afectează viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, ansamblul relaţiilor sociale, factorii materiali, relaţiile internaţionale ale statelor, securitatea naţională sau internaţională, sînt motivate politic, religios sau ideologic şi sînt săvîrşite în unul dintre următoarele scopuri:

a) intimidarea populaţiei sau a unui segment al acesteia, prin producerea unui puternic impact psihologic;

b) constrîngerea unei autorităţi publice ori organizaţii internaţionale să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui anumit act;

c) destabilizarea gravă sau distrugerea structurilor politice fundamentale, constituţionale, economice ori sociale ale unui stat sau organizaţii internaţionale.” În legea anterioară, Legea nr. 535 din 25 noiembrie 2004 (*actualizată*) privind prevenirea şi combaterea terorismului (aplicabilă începînd cu data de 1 februarie 2014*), definiția era asta:

„Terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, avînd următoarele caracteristici:

a) sînt săvîrşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive;

b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

c) vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinînd acestora;

d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite. ”

Simpla parcurgere a definiției rezultate din modificare îți dă fiori. Practic, prin această lege, dacă ar fi fost promulgată, puteau fi anchetași și trimiși în judecată sub acuzația de terorist mai toți cetățenii de la o vîrstă în sus, mai precis de la cea a lepădării pamperșilor. Pe drept cuvînt Hotărîrea Înaltei Curți observă:

Din perspectiva clarității, a preciziei și a previzibilității, următoarele dispoziții nu întrunesc exigențele art. I alin. (5) din Constituție. Astfel:

„Art. I pct. l, prin care se modifică art. I din Legea nr. 535/2004, definește noțiunea de terorism prin referire la expresiile „ansamblul relațiilor sociale”, „factorii materiali”, „relațiile internaționale ale statelor”, „securitatea națională sau internațională”, expresii care prezintă un caracter general și imprecis.”

Prin Decizia din 28 iunie 2018 CCR dă dreptate Înaltei Curți de Casație și Justiție. În urma deciziei, Legea se întoarce în Parlament pentru a fi pusă de acord cu Constituția.

E un lucru știut că lupta împotriva terorismului a fost și este pretext pentru instituțiile de forță din democrație de a îngrădi legal drepturile omului. Inutil să mai amintesc aici multe filme și seriale americane în care agenții CIA sau ofițerii FBI se plîng că legile sînt prea restrictive pentru activitatea lor. Legile – susțin supermanii din aceste producții, de regulă agenți pe teren – sînt produsul căcăcioșilor de politicieni care, voind să placă electoral pun în primejdie siguranța națională.

Nefasta experiență a legislației americane de după 11 septembrie 2001, a arătat că lupta împotriva terorismului poate deveni în orice moment pretext pentru cei din instituțiile de forță de a promova legi prin care drepturile individuale se restrîng pînă la granița care desparte democrația de dictatură. Din această experiență și din adevărul istoric că instituțiile de forță sînt prin natura lor antidemocratice, demne reprezentante ale Statului represiv, în toate țările cu democrații avansate, proiectele de legi menite a reglementa infracțiunea de terorism au fost îndelung dezbătute atît în Parlament, cît și în opinia publică, pentru a vedea dacă nu cumva, produse al presiunii făcute de instituțiile de forță, ele aduc atingere drepturilor indidividuale, înlesnind comiterea de abuzuri din partea instituților de forță.

Prin decizia CCR, legea se întoarce în Parlament.

Nu știm ce va decide majoritatea parlamentară. Știm însă că această Lege, atît de importantă pentru drepturile omului, a trecut prin Parlament într-o grabă veselă uluitoare, de parcă n-ar fi fost o lege care putea înlesni în numele antiterorismului abuzuri cumplite, ci una despre dreptul de a mînca sau nu semințe de dovleac neprăjite. Parcursul Legii prin Senat și Camera Deputaților e mai mult decît semnificativă pentru această grabă veselă. Potrivit unei informaţii din presă, luni, 3 iulie 2017, Adrian Ţuţuianu, preşedintele Comisiei de Control al SRI, a anunţat, într-o conferinţă, că membrii Comisiei SRI au depus un Proiect de lege privind modificarea Legii terorismului. Potrivit vorbitorului, Proiectul a fost semnat de toţi membrii Comisiei, cu excepţia reprezentantului USR. Prin urmare, Proiectul e asumat de majoritatea parlamentară PSD-ALDE, reflectată în ponderea semnăturilor. Din partea Deputaţilor, doi deputaţi PSD şi unul ALDE. Din partea Senatului, doi semnatari PSD. La Senat semnează şi UDMR-istul Verestoy Attila. În numele PNL, semnează şi celebrul stîlp parlamentar al SRI, Cezar Preda. Expunerea de motive, iscălite de opt deputaţi şi senatori, lasă impresia, prin formulări, c-a fost scrisă în birourile SRI:

„La mai mult de un deceniu de la intrarea în vigoare a Legii nr. 535/2004, evoluţiile paradigmei terorismului sînt în măsură să aducă în atenţia leguitorului tendinţa accentuată a unor aspecte ale cadrului normativ în domeniu de a fi depăşite de ritmul alert al schimbărilor realităţii operative.” Potrivit Expunerii, Proiectul vizează printre altele „actualizarea conceptului de ”terorism„”.

Proiectul e înregistrat la Senat pe 4 octombrie 2017. Trece pe la toate Comisiile răspunzătoare de verificarea Legii, şi pe 5 martie 2018 e adoptat de Senat, astfel: 95 de voturi Pentru, unul împotrivă.

Nici o abţinere. Vă vine să credeţi?

O Lege de sensibilitatea celei care defineşte infracţiunea de terorism e votată în Senat cu un singur vot împotrivă.

Pe 12 martie 2018, Proiectul, trimis de Senat, care nu e Cameră în acest caz, ajunge la Camera Deputaţilor. Trece pe la toate Comisiile posibile. Comisia juridică, disciplină şi imunitate şi Comisia pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională întocmesc un Raport comun, pe 7 mai 2018.

Anterior, în 21 septembrie 2017, Consiliul Legislativ, condus de dr. Dragoş Iliescu, se pronunţă favorabil, făcînd cîteva obiecţii de redactare.

Potrivit Raportului celor două Comisii au fost admise 22 amendamente. Nici unul dintre cele admise nu se referă la ambiguitatea definirii terorismului.

Pe 16 mai 2018, Proiectul intră în dezbatere şi la vot. E adoptat cu 241 de voturi, contra, 18, 7 abţineri. Fără nici o dezbatere. Președinte de ședință e nimeni altul decît Gabriel Vlase, omul recomandat de SRI pentru postul de director civil al SIE.

Votul contra vine de la Grupul parlamentar al UDMR care aduce critici definiţiei terorismului.

Toate grupurile PSD, PNL, ALDE, USR votează Proiectul într-o deplină abnegaţie faţă de SRI.

În ultima vreme, de regulă orice Lege votată în Parlament de majoritate intră imediat în maşinăria de contestare din partea Opoziţiei, a presei anti-PSD a ONG-urilor.

PNL şi USR se grăbesc s-o conteste la CCR.

Comunicatorii celor două partide dau buzna în studiourile tv pentru a ataca Legea, votată de „Ciuma Roşie”.

Reţeaua de site-uri, bloguri, ONG-uri, avînd drept raţiune de a fi şi de a fi finanţate Lupta împotriva PSD, prinde să huruie.

Nimic din toate acestea nu s-a întîmplat. Legea a ajuns la promulgare pe 29 mai 2018.

Klaus Iohannis, pe post de adversar al Ciumeii Roşii, ar fi trebuit să iasă şi să anunţe că va contesta Legea la CCR.

 N-a făcut-o.

Noroc cu ICCJ.

Că PNL şi USR au votat-o într-un entuziasm fără cusur e explicabil.

Cele două partide au fost şi sînt absente din dezbaterea privind respectarea drepturilor omului de către instituţiile de forţă. Deşi se autointitulează formaţiuni democratice, PNL şi USR s-au afirmat şi se afirmă ca purtătoare de cuvînt ale Statului represiv năpustit cu şenilele asupra Individului.

Dar PSD și ALDE?

PSD şi ALDE şi-au făcut un steag de luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva Statului Paralel.

Ce Lege mai pe pohta Statului Paralel poate fi alta decît cea iniţiată şi adoptată de majoritatea PSD-ALDE prin care se lărgeşte anticonstituţional şi antidemocratic sfera conceptului de terorism?

Cum se explică iniţierea şi susţinerea de către PSD şi ALDE a unei Legi care încalcă drepturile individului?

Foarte simplu.

Prin drepturile omului, PSD și -ALDE înţeleg doar drepturile oamenilor lor.

Legea se referă însă şi la drepturile noastre, ale cetăţenilor.