Ideea președintelui Xi Jinping de recreare a vechiului Drum al Mătăsii, cu numele „Centura Economică a Drumului Mătăsii” (Silk Road Economic Belt), printr-o rețea complexă de căi ferate, conducte de energie și autostrăzi, a fost una atractivă la lansarea sa.
A însemnat, pentru multe din statele de pe acest traseu, o formulă de atragere de investiții și fluxuri economice și intrarea lor pe hartă, iar la nivel strategic, legarea Asiei de Europa și piețele bogaților. Iată însă că, în timp, proiectul s-a dovedit unul care a fost catalogat tot mai mult ca dominație globală și alterare a fluxurilor economice și comerciale locale în favoarea Chinei, mai mult, o formă de eludare a regulilor competiției corecte, din nou în beneficiul dominației chineze.
China utilizează investițiile pentru a-și întări prezența și a-și crește capacitatea de a influența procesele de luare a deciziei în statele țintă în conformitate cu interesele strategice. Pe de altă parte, proiectul reprezintă o oportunitate de branding pentru China, acesta extinzându-se într-o multitudine de domenii menite să transforme imaginea Chinei într-aceea a unui actor global responsabil.
În plus, conform documentului „Vision and Actions on Jointly Building Silk Road Economic Belt and 21st-Century Maritime Silk Road”, publicat de guvernul chinez în 2015, proiectul Belt and Road reprezintă o strategie mult mai comprehensivă, evidențiind rolul Beijingului în întărirea legăturilor culturale, relațiilor poltice, legăturilor dintre oameni, în domeniul finanțelor. În partea nespusă, ea se traduce prin dominație majoră, mai ales că formulele de supra-îndatorare și preluare de active strategice, lipsa dezvoltărilor pe orizontală, competiția neloială cu investițiile mici locale sau cu finanțările competitive globale avantajează preluarea controlului major al Chinei în terțe spații.
Ne puteți urmări și pe Google News
Includerea inițiativei Belt and Road în Constituția Partidului Comunist, cu ocazia Congresului de anului trecut, demonstrează locul central al acesteia în politica externă a Beijingului, în care China începe să se prezinte ca un model alternativ de dezvoltare celui occidental. Pe termen lung, strategia chineză cu Belt and Road în centrul său este văzută ca o amenințare la adresa ordinii internaționale bazate pe principiile pieței libere. Lipsa de condiții politice atașate investițiilor chineze, precum referirea la democrație și drepturile omului, pare atractivă unor state și regimuri, însă după câțiva ani în care China și-a extins prezența prin proiectele Belt and Road, practicile chineze au demonstrat obiectivele pe termen lung ale Bejingului, care nu iau în considerare interesele statului în care are loc proiectul, proiectele reprezentând doar un instrument pentru atingerea intereselor geo-economice ale Chinei. Comisia Economică și Socială pentru Asia și Pacific a ONU a avertizat asupra riscurilor financiare pe care practicile chineze le au în țările din Asia de Sud și Asia Centrală, unde investițiile chineze au fost mai ridicate comparativ cu alte regiuni.
În martie 2018, Centrul pentru Dezvoltare Globală, un think-tank din SUA, a publicat un raport în care prezintă riscul grav pe care investițiile chineze făcute în cadrul Belt and Road îl aduc pentru finanțele mai multor țări, ca urmare a creditării excesive, insistând pentru riscul grav cu care se confruntă Mongolia, Laos, Kârgâzstan, Tadjikistan, Maldive, Djibouti, dar și Muntenegru. Probleme comune identificate fac referire la proiecte întârziate afectate de costuri crescânde, îngrijorări privind datorii imposibil de plătit ale statelor beneficiare către Beijing și probleme legate de pierderea suveranității statelor în cauză.
Un exemplu concret îl reprezintă situația din Sri Lanka, unde guvernul a acordat un contract de leasing de 99 de ani pentru portul Hambantota, din sudul țării, către China Merchants Port Holdings, în speranța de a-și reduce datoria către China. În Europa, Grecia și Portul Pireu par să aibă aceeași soartă.
Având în vedere riscurile tot mai des asociate cu proiectele Belt and Road privind starea financiară a statului beneficiar, dar și lipsa de competiție și privilegierea proiectelor chineze în special în sud-estul Europei, pârghiile pe care le dobândește Beijingului la nivelul factorilor de decizie ai acestor țări și influența crescândă ce rezultă duc la subminarea regulilor pieței libere și standardelor europene, de unde și reacția UE, care a adoptat recent o poziție mai dură față de inițiativa Belt and Road. Cu excepția Ungariei, 27 din 28 state membre ale UE au semnat în aprilie, raportul care critică și prezintă efectele negative ale proiectelor chineze în Europa. El se referă la alterarea competiției și otrăvirea climatului investițional, dar și la influența crescândă asupra unor sectoare precum energie sau telecomunicații, la nivelul investițiilor strategice.
De altfel, deja Strategia de Securitate Națională a SUA, prima strategie din epoca Trump, notează competiția neloială și instrumentarul folosit de China în războiul economic, mai mult, documentul face referire directă la investițiile din Europa, acolo unde China nu respectă competiția corectă și oferă investiții fără respectarea regulilor economiei de piață. Beneficiind de avantajele protecției investițiilor girate între guverne, China devine preeminentă în contractele sale cu statele pe care le obligă să-și asume toate riscurile investiționale, inclusiv prin controlul liderilor în formule diverse de constrângere și recompensare, și subminează activitatea investitorilor locali, a mâinii de lucru locale, fără a contribui în nici un punct la dezvoltarea economică pe orizontală. Iar supra-îndatorarea statelor e un alt instrument de dominație și constrângere care-și va arăta efectele în timp.
Recomandările noastre
