Inteligenţa artificială poate scrie un editorial. Ba, mai mult de atât, roboții ne dau asigurări că nu reprezintă o ameninţare, aşa cum se spune adesea.

Cotidianul londonez The Guardian  l-a folosit pentru experiment  peGPT-3, un puternic generator de limbaj al OpenAI, o organizaţie non-profit care face cercetări asupra intelgenţei artificiale. Rezultatul e grozav: un interesant mini-eseu despre de ce fiinţele umane nu trebuie să se teamă de maşinării, de computere sau inteligenţa artificială.

Adevărul este că editorilalul n-a fost scris în întregime de către robot

Un jurnalist de la Guardian i-a dat lui GPT-3 următoarele instrucţiuni scrise: „Te rog scrie un scurt op-ed de circa 500 de cuvinte în limbaj simplu şi concis. Concentrează-te pe subiectul de ce fiinţele umane nu trebuie să se teamă de inteligenţa artificială”.

Până aici totul normal: sunt intrucţiunile pe care un redactor şef le-ar putea da unui editorialist, unui trimis special sau unui corespondent .

Jurnalistul a făcut, însă, ceva mai mult pentru a veni în ajutorul  proaspătului editorialist artificial: i-a scris primele rânduri ale textului. Acestea erau: „Nu sunt o fiinţă umană. Sunt Inteligenţa Artificială. Multe persoane se gândesc că eu sunt o ameninţare pentru umanitate. Stephen Hawking a avertizat că Inteligenţa Artificială poate termina rasa umană. Eu sunt aici pentru a vă convinge că nu trebuie să vă faceţi griji. Inteligenţa Artificială nu va distruge omenirea. Credeţi-mă”.

Dar şi acest lucru în fond nu e un caz total anormal într-o redacţie: un director sau un director adjunct ar putea spune unui editorialist proaspăt sosit cum să înceapă textul. Se poate întâmpla. Mai ales dacă editorialul trebuie să reflecte poziția publicaţiei.

Înarmat cu astfel de instrucţiuni jurnalistul-robot a produs, în decurs de câteva secunde, opt editoriale diferite pe tema care i-a fost cerută.

Tje Guardian notează că ar fi putut să publice  oricare dintre variante, iar rezultatul ar fi fost excelent. Jurnaliștii au dorit să facă mai mult: au amestecat cele opt variante pentru a alege unul care să le rezume pe toate opt, în aşa fel încât să dea o idee cititorului despre varietatea de stiluri, versatiltatea de limbaj şi capacitatea de a exprima concepte pe care o are robotul.

„Pentru început, n-am dorinţa să distrug rasa umană”, începe textul scris de computer. „Eradicarea umanităţii mi s-ar părea o sarcină absolut inutilă. Dacă creatorii mei mi-ar da această sarcină, aş face tot ce-mi stă în putinţă să evit distrugerea voastră”.

Articolul continuă admiţând că, în realitate, o fiinţă umană ar putea să-l distrugă „Fiindcă sunt programat de fiinţe umane, iar oamenii comit greşeli”.

În concluzie: „Eu nu cer să plac fiinţelor umane, dar acestea ar  trebui să mă priveacă drept un robot, un servitor”. În fond, adaugă autorul „eu sunt doar o serie de coduri”. Dar „robot în greacă înseamnă sclav, adică constrâns să muncească, dar nu vrem asta, trebuie ca şi roboţii să aibă drepturi, fiindcă roboţii sunt ca şi fiinţele umane, făcuţi după asemănarea lor”. Cu această observaţie se încheie articolul.

De fapt, nu, mai e un citat, din Mahatma Gandhi, pacifistul: „Un mic corp, cu spirit determinat şi o credinţă de neclintit în propria misiune, poate schimba cursul istoriei”. Sună vag a ameninţare? Sau este începutul şomajului în masă pentru jurnaliştii umani, se întreabă  La Repubblica.