În anul 1947 au apărut primele două volume, traduse de Părintele Dumitru Stăniloae, din Filocalia, urmate în 1948 de alte două, tipărindu-se în felul acesta, la Sibiu, jumătate din marea antologie de texte patristice. Titlul său complet este Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi.
Filocalia este o celebră colecţie de texte patristice despre curăţirea de patimi, vieţuirea în linişte şi rugăciunea inimii, tipărită de Sfinţii Macarie din Corint şi Nicodim Aghioritul, la Veneţia, în 1782. Ulterior, arăta istoricul Virgil Cândea, s-a descoperit că manuscrisul filocalic „fusese alcătuit în obştea Schitului Românesc Prodromu de la Sfântul Munte, în vederea tipăririi în România”. Pe măsura secularizării, care afecta viaţa monahală, exista o nevoie imperioasă de regăsire a recomandărilor patristice în acest sens, care îi interesa şi pe mireni.
Traducerea primului tom al originalului grecesc al Filocaliei fusese pregătită la Mânăstirea Neamţ încă de la începutul secolului al XIX-lea. O altă tentativă de editare are loc în anul 1922, însă nu s-a pus în practică. Tipărirea a început abia în 1947, a continuat în 1948, iar după o întrerupere destul de mare, a fost completată cu volumele 5-8, la Bucureşti, între anii 1976 şi 1981. Aceste opt volume cuprind ediţia veneţiană a Filocaliei. Următoarele patru, publicate sub genericul Filocaliei, au fost traduse şi tipărite din iniţiativa Părintelui Dumitru Stăniloae (foto). Ediţia Filocaliei române, care a fost trasă în mii de exemplare, cu o copertă desenată de Arsenie Boca, conţine mii de scolii (note explicative), datorate traducătorului. Una dintre aceste trimiteri, comentând textul unui mare scriitor patristic, Avva Dorotei, se referă la opera lui Marcel Proust: „À la recherche du temps perdu nu poate fi o căutare a unor prilejuri identice, ci o mare pocăinţă. Dar «timpul pierdut» e o slăbire interioară a noastră pentru luarea unei hotărâri. «Timpul pierdut» lucrează împotriva noastră. E ca un vierme care creşte.”
Filocalia, apărută iniţial în limba greacă (textul din 1782 de la Veneţia), a fost tradusă în rusă în secolul al XIX-lea, a doua traducere fiind aceea în româneşte. Filocalia, aşa cum spuneam, este un corpus de texte de profundă trăire ascetică şi de experiere mistică. Paradoxala ei publicare în timpul Ocârmuirii marxiste îndreptăţeşte pe deplin următoarea afirmaţie a marelui savant îmbisericit care a fost Virgil Cândea: „Dar desigur că niciun alt stadiu al vieţii spirituale româneşti nu a făcut mai necesară publicarea Filocaliei decât acela al represiunii totalitare, astfel încât, fapt unic în ţările europene supuse unei cenzuri ateiste, cea mai antimaterialistă carte a epocii contemporane a apărut în România în anii 1947-1981, sub regim comunist.”
Recomandările noastre
