Primele profeţii. Sfântul celebrat de Biserică la 1 Mai
- Roxana Roseti
- 30 aprilie 2015, 18:17
"... Ieremia, fiul lui Hilchia, dintre preoţii de la Anatot, din pământul lui Veniamin, către care a fost cuvântul Domnului, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în anul al treisprezecelea al domniei acestuia, precum şi în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea din anul al unsprezecelea al lui Sedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, adică până la robirea Ierusalimului" (Ieremia I, 1-3)…
Sfântul Prooroc Ieremia, unul dintre cei patru mari profeţi ai Vechiului Testament, este prăznuit în ziua de 1 mai de Biserica Ortodoxă. Sfântul a trăit în jurul anului 600 înainte de Hristos, sub domnia a patru regi din ţara lui Iuda: Iosia, Ioachim, Iehonia şi Sedechia.
Profetul care a vestit atât robia poporului iudeu de către babilonieni, cât şi Naşterea lui Mesia din Fecioara Maria, a fost numit profetul lacrimilor şi al plângerilor. Sfântul Ieremia a compătimit poporul iudeu şi l-a plâns, pentru că se îndepărtase de Dumnezeu, crezând doar în puterea idolilor şi, de aceea, s-a abătut asupra lui mânia divină.
Rugăciunile profetului
Primele profeţii le-a făcut chiar la vârsta de 15 ani. Toate prorocirile lui s-au împlinit pe deplin. Regelui Ioachim, de exemplu, Sfântul Ieremia i-a prorocit că, după moarte, trupul său va fi aruncat în afara zidurilor Ierusalimului şi nu va fi îngropat cu cinstea care i se cuvine. De asemenea, şi profeţia făcută regelui Iehonia s-a împlinit întru totul : acesta a fost luat rob în Babilon împreună cu familia şi a murit acolo.
Tot Ieremia a profeţit decăderea împărăţiei lui Iuda, iar la scurt timp babilonienii au cucerit Ierusalimul. Robia babiloniană a durat timp de 70 de ani, aşa cum a prorocit Sfântul Ieremia, în timp ce falşii profeţi vorbeau despre eliberarea din această robie după câţiva ani. După ce Ierusalimul a fost robit de către Nabucodonosor, împăratul Babilonului, Proorocul a coborât la Dafne, în Egipt, unde a trăit timp de patru ani. Rugăciunile Profetului au distrus aspidele, care-i invadau pe egipteni. Mai mult, Proorocul i-a scăpat pe egipteni şi de furia fiarelor care se ascundeau prin ape. Se spune că, şi în zilele noastre, creştinii care se roagă la mormântul Proorocului, luând ţărână de acolo, se vindecă de muşcăturile aspidelor.
A intrat în onomastică
Şirul profeţiilor nu s-a oprit aici. Sfântul le-a prorocit egiptenilor decăderea idolilor la care se rugau şi venirea Fecioarei Maria cu Pruncul. Sfârşitul lui a fost tragic: după prorocirile făcute în Egipt, Sfântul Ieremia a fost omorât de evrei cu pietre. Profetul Ieremia, prăznuit în ziua de 1 Mai, a intrat în onomastica românilor în secolul al XV-lea. Ziua Proorocului Ieremia a fost plasată de Biserică peste vechea sărbătoare păgână a pomului vieţii, dar Armindenul nu are legătură cu slavonescul "Iereniimu dini", adică Ziua Sfântului Ieremia.