Monden
Viața lui Sergiu Celibidache prinde formă pe ecran. Primele imagini din „Cravata Galbenă”. Video
Cravata Galbenă. Sursa foto: Captură video Youtube
Din cuprinsul articolului
Primele imagini din „Cravata Galbenă”, filmul inspirat de povestea lui Sergiu Celibidache, au fost lansate, rolul principal fiind jucat de John Malkovich.
„Cravata Galbenă” urmărește povestea de viața a lui Sergiu Celibidache
Filmul urmărește peste șapte decenii din viața dirijorului Sergiu Celibidache, considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai secolului XX.
Producția, cu finantare romaneasca, a fost realizată cu sprijinul a peste 300 de profesioniști. Filmările au avut loc exclusiv în România, cu participarea a cinci orchestre naționale, care au recreat concertele susținute de Celibidache la Philadelphia, Buenos Aires, Veneția, București și Berlin.
Alături de John Malkovich, distribuția îi include pe Miranda Richardson („Tom & Viv”, „Damage”), Ben Schnetzer („The Book Thief”) și Kate Phillips („Peaky Blinders”, „Downton Abbey”). Lor li se alătură Sean Bean („Game of Thrones”, „The Lord of the Rings”), dublu laureat BAFTA, Anton Lesser („Game of Thrones”) și Charlie Rowe („Rocketman”).
Drumul lui Sergiu Celibidache către îndeplinirea visului
Filmul urmărește viața dirijorului Sergiu Celibidache, de la copilăria petrecută în România, sub autoritatea unui tată sever, până la fuga de acasă pentru a-și urma visul muzical.
Povestea surprinde lupta pentru supraviețuire în Germania, în timpul și după război, dar și căderea și ascensiunea carierei sale.
„Acest proiect este împlinirea unui vis de-o viață. Nu este vorba despre cei șapte ani în care am realizat filmul, ci despre cei 50 de ani în care am purtat această poveste în mine, cu dorința de a arăta drumul unui băiat din România care și-a răspândit geniul în întreaga lume”, a spus regizorul Serge Ioan Celebidachi, fiul dirijorului.
Povestea de viața a dirijorului
La 11 ani, Sergiu Celibidache studia matematică superioara cu un profesor adus de tatăl său. A absolvit Politehnica din Iași, dupa ce a urmat seminarul pedagogic și a facut un doctorat in matematica, dar și în filosofie. În paralel, a studiat jazz, iar după ce un compozitor german i-a remarcat o lucrare, a plecat la Berlin să învețe muzică, având la el doar un dicționar de germană.
În timpul războiului, documentele vremii arată că a trăit la Berlin în condiții extrem de grele. Se hrănea cu buruieni culese de pe lângă șinele de tramvai sau „din vreun mar cules dintr-un pom ratacit sau adus de vreo prietena mai inlesnita“ și locuia într-o cameră modestă, în casa unei familii de conductori de tramvai, „care-l luase tot războiul sub aripa ei protectoare“.
Ani mai târziu, după ce a ajuns celebru, maestrul nu i-a uitat pe cei care l-au sprijinit și le-a oferit o călătorie la Veneția, gest care nu a fost singurul semn de recunoștință sau ajutor. A fost atât de riguros în perfecționismul său, încât timp de mulți ani a refuzat să înregistreze muzica pe care o dirija.
