EVZ Special
Primarul Dimitrie C. Brătianu - Francmasonul care l-a primit pe viitorul Rege Carol I în Capitală
Din cuprinsul articolului
Primarul Dimitrie C. Brătianu - Francmasonul care l-a primit pe viitorul Rege Carol I în Capitală. Fratele mai mare al lui Ion C.Brătianu, edilul a fost unul din oamenii politici emblematici ai epocii modernizării României.
Dimitrie C. Brătianu a fost diplomat și om politic. Alături de fratele său Ion C. Brătianu și de Teodor Brătianu au fost fiii stolnicului Constantin Dincă Brătianu și ai Anei Brătianu, născută Tigveanu.
Dimitrie C. Brătianu - Francmason și diplomat al Revoluției
Născut în județul Argeș la 1818, Dimitrie C.Brătianu a fost primul născut al lui Constantin Dincă Brătianu. A studiat la Paris ca și fratele său mult mai celebru, Ion C. Brătianu. A făcut parte alături de Ioan Deivos, C.A.Rosetti, D.A.Studza și Ion C. Brătianu din Lojile Atheneul Străinilor, Trandafirul Liniștii Desăvârșite. S-a inițiat la 9 mai 1846, ca Ucenic, în Loja Ateneul Străinilor. În februarie și iulie 1847 devine Calfă, respectiv Maestru. Urcă în ierarhia masonică până la Cavaler de Roza Cruce iar în a doua parte a lui 1847, activează în Loja Frăția din București.
A participat la publicarea de materiale dedicate propagandei naționale, a înființat societăți studențești naționale. La 1848, Ion C. Brătianu a fost printre inițiatorii Revoluției. Dimitie C. Brătianu a fost folosit în misiuni diplomatice până în toamna lui 1848 de către Guvernul Provizoriu și Locotenența Domnească a Țării Românești. A servit în principal, la Viena. A avut un rol major în optimizarea eforturilor emigrației.
Dimitie C. Brătianu, al treilea Primar al Capitalei
În timp ce fratele său Ion C. Brătianu lupta pentru a găsi Principele Străin cerut la 1857 de Adunările Ad-Hoc, după detronarea lui Cuza, Dimitrie C. Brătianu a fost numit de Locotenența Domnească ( Lascăr Catargi,Nicolae Golescu, Nicolae Haralambie) Primar al Capitalei în martie 1866. Ducele Filip de Flandra refuzase tronul. Sfătuit de Hortense Cornu, fina sa, Napoleon III îl convinge pe tânărul Karl de Hohenzollern al doilea fiu al Principelui Karl Anton al Prusiei să aleagă tronul României. Mama lui Carol, Josephine era nepoata lui Napoleon III. Iar Hortense Cornu era colega ei de pension.
Cariera fratelui lui Ion C. Brătianu a fost una importantă în timpul domniei lui Cuza. Evident, fusese deputat de Argeș în Adumarea Electivă a Țării Românești, îndeplinind fundamentala funcție de Secretar al Adunării Elective la 24 ianuarie 1859. Fusese Ministru al Afacerilor Străine în perioada 25 ianuarie - 27 martie 1859. și apoi Ministru al Afacerilor Interne pentru scurt timp, în intervalul 28 mai - 13 iulie 1860.
Dimitrie C. Brătianu trebuia, deci din martie și până în mai 1866, să pregătească intens Capitala. Trebuiau să fie monitorizate mișcările subversive. Trebuia avut grijă să nu fie inundații, epidenii sau revolte. Nu era ușor, pentru că, în Oltenia, grănicerii de la Dăbuleni, de exemplu, ca și pomperii de la Craiova nu -și primiseră soldele din februarie 1866.
„Cheia Orașului”, oferită în Pădurea Băneasa, viitorului suveran al României, Principele Carol I
În dimineața zilei de 10/22 mai 1866, trăsura Principelui Carol pornise de la Golești, spre Pădurea Băneasa a Capitalei. Primarul Dimitrie C. Brătianu mobilizase 30 000 oameni care să asigure primirea. Garda de Onoare a desfășurat drapelul tricolor. Dimitrie C.Brătianu a ținut un discurs plin de însuflețire și patriotism. I-a înmânat viitorului Domnitor „Cheia Orașului” București. Apoi, alaiul a mers pe Dealul Mitropoliei unde urmau Te Deum-ul și depunerea jurământului de credință.
O carieră politică de top, atât înainte, cât și după exercitarea unicului mandat de edil al Capitalei
Dimitrie C. Brătianu și-a finalizat mandatul de primar la 28 februarie 1867. În timpul vieți sale, nu a mai revenit vreoată la Primăria Capitalei. A doua zi după încheierea mandatului de edil, a fost numit Ministru al Cultelor și Intrucțiunii Publice în perioada 1 martie -4 august 1867. În aceeași perioadă, îl regăsim și a Ministru ad-interim al Agriculturii, Comerțului și Lucrări lor publice. La un moment dat, în cadrul Marii Guvernări Liberale (1876-1888), a făcut rocada cu fratele său Ion C. Brătianu ca Președinte al Consiliului de Miniștri în perioada 10 aprilie - 8 iunie 1881. În aceeași perioadă, a revenit la cârma Ministerului Afacerilor Străine.
A decedat la 8 iunie 1892, la București.
