Astronomii au găsit indicii despre ceea ce ar putea fi prima planetă descoperită vreodată în afara galaxiei noastre, Calea Lactee. Până în prezent au fost descoperite aproape 5.000 de „exoplanete” - lumi care orbitează în jurul unor stele dincolo de Soare -, dar toate acestea au fost localizate în interiorul galaxiei Calea Lactee.

Posibila nouă planetă de mărimea lui Saturn, descoperită de telescopul cu raze X Chandra al Nasa, face parte din galaxia Messier 51. Aceasta se află la o distanță de aproximativ 28 de milioane de ani-lumină de Calea Lactee. Rezultatele notate într-un studiu pe această temă se bazează pe tranzite, în care trecerea unei planete prin fața unei stele blochează o parte din lumina stelei și produce o scădere caracteristică a luminozității ce poate fi detectată de telescoape.

Viitoarele „vânători” de planete

Această tehnică generală a fost deja utilizată pentru a descoperi mii de exoplanete. Dr. Rosanne Di Stefano și colegii săi au căutat diferențe de luminozitate a razelor X primite de la un tip de obiect cunoscut sub numele de „binare luminoase cu raze X”. Aceste obiecte conțin, de obicei, o stea neutronică sau o gaură neagră care atrage gaz de la o stea însoțitoare care orbitează îndeaproape. Materialul din apropierea stelei neutronice sau a găurii negre se supraîncălzește și strălucește la lungimi de undă de raze X.

Deoarece regiunea care produce raze X strălucitoare este mică, o planetă care trece prin fața ei ar putea bloca cea mai mare parte sau toate razele, ceea ce face ca tranzitul să fie mai ușor de observat. Membrii echipei au folosit această tehnică pentru a detecta exoplaneta într-un sistem binar numit M51-ULS-1.

„Metoda pe care am dezvoltat-o și am folosit-o este singura metodă implementabilă în prezent pentru a descoperi sisteme planetare în alte galaxii”, a declarat pentru BBC News Dr. Di Stefano, de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics din Cambridge, SUA.

„Este o metodă unică, deosebit de potrivită pentru a găsi planete în jurul binariilor cu raze X la orice distanță de la care putem măsura o curbă de lumină”, a mai adăugat.

Prima planetă descoperită în afara Căii Lactee

Această binară conține o gaură neagră sau o stea neutronică care orbitează în jurul unei stele însoțitoare cu o masă de aproximativ 20 de ori mai mare decât cea a Soarelui. O stea neutronică este nucleul prăbușit a ceea ce a fost cândva o stea masivă.

Tranzitul a durat aproximativ trei ore, timp în care emisia de raze X a scăzut la zero. Pe baza acestor informații și a altora suplimentare, astronomii estimează că planeta descoperită ar avea aproximativ dimensiunea lui Saturn și ar orbita în jurul stelei neutronice sau a găurii negre la o distanță de aproximativ două ori mai mare decât cea la care se află Saturn față de Soare.

Dr. Di Stefano a declarat că tehnicile care au avut atât de mult succes în găsirea exoplanetelor în Calea Lactee se „prăbușesc” atunci când se observă alte galaxii. Acest lucru se datorează în parte faptului că distanțele mari implicate reduc cantitatea de lumină care ajunge la telescop. Aspectul în cauză are o strânsă legătură cu faptul că multe obiecte sunt înghesuite într-un spațiu mic (așa cum se vede de pe Pământ), ceea ce face dificilă descoperirea stelelor individuale.

În cazul razelor X, a spus Dr. Di Stefano, „pot exista doar câteva zeci de surse răspândite în întreaga galaxie, astfel încât le putem rezolva. În plus, un subset dintre acestea sunt atât de strălucitoare în raze X încât le putem măsura curbele de lumină.

În cele din urmă, emisia uriașă de raze X provine dintr-o regiune micuță, care poate fi substanțial sau (ca în cazul nostru) blocată în totalitate de o planetă aflată în trecere”. Cercetătorii recunosc că sunt necesare mai multe date pentru a verifica interpretarea lor.

Corpul nu va mai putea fi studiat foarte curând

Una dintre provocări este faptul că orbita mare a corpului ceresc descoperit înseamnă că acesta nu va mai trece prin fața partenerului său binar timp de aproximativ 70 de ani, anulând orice încercare de a face o observație de urmărire pe termen scurt. O altă posibilă explicație pe care astronomii au luat-o în considerare este că întunecarea a fost cauzată de un nor de gaz și praf care trece prin fața sursei de raze X.

Cu toate acestea, ei cred că acest lucru este puțin probabil, deoarece caracteristicile evenimentului nu se potrivesc cu proprietățile unui nor de gaz. „Știm că facem o afirmație incitantă și îndrăzneață, așa că ne așteptăm ca și alți astronomi să o analizeze cu mare atenție”, a declarat co-autorul Julia Berndtsson de la Universitatea Princeton, New Jersey.

Dr. Di Stefano a declarat că noua generație de telescoape optice și infraroșii nu va putea compensa problemele de aglomerare și întunecare, astfel încât observațiile la lungimi de undă de raze X vor rămâne probabil metoda principală pentru detectarea planetelor în alte galaxii. Cu toate acestea, ea a spus că o metodă cunoscută sub numele de microlensing ar putea fi, de asemenea, promițătoare pentru identificarea planetelor extragalactice. Studiul în cauză a fost publicat în revista Nature Astronomy.