Complexul lui Oedip este acea fază de atașament intens, uneori chiar excesiv, pe care îl simt copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, față de părintele de sex opus.

Este nevoia de a stabili o relație privilegiată cu părintele de sex opus prin care copilul să-și poată confirma valoarea. Cu alte cuvinte, copilul intră într- o rivalitate cu părintele de același sex pentru a-și cuceri părintele de sex opus.

Această etapă a copilăriei este și un moment esențial din procesul de maturizare emoțională. Este o schimbare care ne face mai târziu capabili să iubim, să formăm un cuplu sau să întemeiem o familie. La polul opus acestei evoluții stă expunerea unei vieți afective problematice atunci când părinții nu știu să gestioneze această fază și copilul rămane ancorat emoțional în realitatea așa zisei primei iubiri, acolo unde experimentează eșecul. Așa se face că aceștia din urmă sunt cei care își vor compara partenerii cu părinții sau își vor evalua părintele ca fiind superior persoanei iubite.

În psihanaliză, conceptul Complexul lui Oedip indică ansamblul investirilor amoroase şi ostile pe care copilul le realizează asupra părinţilor în timpul fazei falice.

În 1897, Freud îi scria medicului Wilhelm Fliess: „Am aflat în mine, ca și peste tot în altă parte, sentimente de iubire față de mamă și de gelozie față de tată, sentimente care sunt, cred eu, comune tuturor copiilor mici”. Mai târziu, în 1925, scria: „Lucrul acesta este așa de ușor de stabilit, încât a fost într-adevăr nevoie de un efort pentru a nu-l recunoaște. De fapt, orice individ a cunoscut această fază, dar a refulat-o”. Important este că în literatura de specialitate apare în 1910, pentru prima dată, conceptul de Complexul lui Oedip în lucrarea „Psihologia vieții sexuale”.

Cum se manifesta?

● Copilul cere atenția părintelui de sex opus: „Nu, nu tu, vreau să vină mama/ tata!”;

● Își îmbrățișează și își pupă părintele de sex opus și suportă cu greu să îi surpindă într-un moment de tandrețe. „Nu o mai pupa pe mami... / De ce îl pupi pe tati?“;

● Vrea să-și sărute pe gură părintele;

● Încearcă să despartă părinții când aceștia se mângâie. „Las-o pe mami în pace! / Nu ai voie să-l mai pupi pe tati!“;

● Copii spun : „Când o să fiu mare vreau să mă mărit cu tata” sau „când o să divorțezi de tata? ... Pentru că vreau să mă căsătoresc cu el...”;

● La masă, băiatul vrea să se așeze în locul tatălui;

● Se bucură când din peisaj lipsește cel cu care concurează, pentru că are exclusivitate din partea părintelui de sex opus;

● Vrea să fie în centrul atenției și caută orice ocazie pentru a fi răsfățat sau strâns în brațe de părintele de sex opus;

● Fetița se îmbracă cochet pentru a fi admirată de tatăl său.

Ce e de făcut?

Este important de știut că aceste dorințe de a fi împreună cu părintele de sex opus și de a-l elimina pe cel de același sex sunt inconștiente și că, în același timp, copilul își iubește ambii părinți și nu le dorește răul.

Un rol foarte important îl joacă părintele de același sex care se va constitui în modelul copilului atunci când el își va da seama că dorințele sale nu pot fi realizate, pentru că mama este soția tatalui și tatăl este soțul mamei. În cele din urmă va ajunge la concluzia că trebuie să fie ca mama/tata atunci când va fi mare pentru a-și găsi un/o partener/ă.

Părinții trebuie să înțeleagă ce se întâmplă cu copilul și să nu le ia ca pe semne de anormalitate pentru că acesta este modul în care un copil știe și poate să se manifeste la respectiva vârstă. Nu sunt de neglijat nici discuțiile cu cei mici pentru a le explica diferența dintre copii și adulți, despre relațiile pe care copiii le au cu părinții lor și diferențele dintre acest tip de relație și relațiile cu cei de vârste similare. Aceste discuții și acest mod de abordare îl vor ajuta pe copil să crească și să se dezvolte armonios din punct de vedere afectiv.