Președinții sunt vedetele anului! Trei exemple de filme inspirate din alegeri pentru Casa Albă
- Adrian Lambru
- 5 octombrie 2024, 10:03
Tensiunea crește în cursa pentru Casa Albă. Și această tensiune se regăsește în cele mai captivante drame politice, comedii și documentare de la Hollywood.
Actuala campanie poate fi cea mai tumultoasă din istoria SUA. Cu o schimbare târzie de candidat și două dezbateri dramatice. Precum și cu posibilitatea a primei femei președinte. Cu toate acestea, cursa pentru Casa Albă îi intrigă pe cinefili de zeci de ani, cu unele rezultate surprinzătoare.
Unele filme sunt ficțiuni abia voalate, altele fantezii premonitorii. Dar toate găsesc teme care merg la inima democrației și idealurilor americane. Iată câteva dintre cele mai bune filme despre alegerile prezidențiale,
1. Primary Colors (1998) regizat de Mike Nichols
Unul dintre cele mai bune și mai puțin cunoscute filme ale lui Mike Nichols, cu un scenariu strălucitor de Elaine May, această satiră urmărește o versiune fictivă deloc voalată a lui Bill Clinton prin alegerile primare în drumul său spre Casa Albă. John Travolta este improbabil, dar strălucitor în rolul lui Jack Stanton, un guvernator sudist care poate să se descurce prin farmec în orice situație.
Travolta captează carisma lui Clinton, precum și privirile empatice de genul „îți simt durerea”, fără a deveni o caricatură. Emma Thompson o interpretează pe soția sa, Susan, o Hillary înainte de a avea o carieră politică proprie. Dar ale cărei instincte sunt la fel de ascuțite ca ale oricui. Bazat pe romanul din 1996 al jurnalistului Joe Klein (publicat inițial sub titlul Anonymous), filmul trece prin culisele campaniei.
Asta în timp ce aceasta încearcă să risipească zvonurile. Unele adevărate, altele nu. Adrian Lester, în rolul unui tânăr manager de campanie idealist, întruchipează tema inocenței pierdute care străbate atâtea filme despre alegerile din SUA. Filmul este, de asemenea, foarte amuzant. Chiar dacă ridică una dintre întrebările fundamentale ale politicii din secolele XX și XXI: contează un pic de manipulare și subterfugiu dacă ajută la aducerea la Casa Albă a cuiva care va face cel mai bine pentru SUA? Stanton susține că până și Lincoln a întinat adevărul.
2. All the President's Men (1976) regizat de Alan J Pakula
Unul dintre marile filme ale timpului nostru, All the President's Men este, desigur, despre jurnalism. Dar mai uitați-vă o dată și veți vedea cât de mult este și despre politica murdară de campanie. Atunci când Robert Redford și Dustin Hoffman, în rolul reporterilor de la Washington Post Bob Woodward și Carl Bernstein, urmăresc adevărul din spatele spargerii de la Watergate și al mușamalizării care a dus la demisia lui Richard Nixon.
Este vorba despre o mare parte din investigația lor îi conduce la CREEP, acronimul prea exact pentru Comitetul republican pentru realegerea președintelui (în limba engleză). Încercarea eșuată a acestui comitet de a fura informații de la sediul Comitetului Național Democrat din clădirea Watergate a fost doar primul indiciu care a dus la dezvăluirea a tot felul de alte lucruri înfiorătoare din campanie.
De la plăți ilegale la asasinarea caracterului. Încă plin de suspans de fiecare dată când îl vizionați, filmul împletește frumos multe fire despre ceea ce se întâmplă în SUA. Corupția din spatele campaniei lui Nixon din 1972 este una dintre temele sale cu un impact de durată.
3. Wag the Dog (1997) r. Barry Levinson
Această satiră din anii '90 pare mai actuală ca niciodată, în epoca inteligenței artificiale și a disputelor cu privire la ce constituie un fapt. Robert De Niro este în cea mai bună formă a sa în rolul lui Conrad Brean, un consultant de campanie chemat atunci când o poveste despre relația președintelui cu o tânără apare cu două săptămâni înainte de alegerile care îl vor menține în funcție.
O paranteză uluitoare: filmul a fost lansat cu doar o lună înainte de izbucnirea scandalului Clinton-Lewinsky. Președinția Clinton a fost într-adevăr un dar pentru cineaști. Pentru a salva campania, Brean recrutează un producător de la Hollywood, interpretat în mod hilar de Dustin Hoffman, narcisistul suprem, pentru a filma dovezi ale unui război cu Albania care nu există în realitate.
Ei găsesc chiar un erou de război care nu a fost erou și îl transformă într-o celebritate. Presa crede, publicul crede și cine mai poate spune ce este real? Portretul filmului despre modul în care politica și Hollywood-ul fuzionează este de la sine înțeles acum. Dar scenariul lui David Mamet și regia lui Barry Levinson rezistă perfect, scrie BBC.