Hamas: Barbarii Apocalipsei la porțile Israelului. Ordinul a fost: „În timp ce lansăm rachete din Gaza și ei se adăpostesc în casele lor, invadați, ucideți, violați, dezmembrați-i, ardeți-i, tăiați-le capetele și membrele”.

În Europa anilor '20-'30 filozofii Gershom Scholem, Franz Rosenzweig, Walter Benjamin și alții se bazau pe rafinamentul avansat al gândirii germane fără a avea cea mai vagă bănuială că în acea țară se pregătea ceva.

Tocmai din cauza sofisticării și speranței pe care o aveau în viață, alături de materializarea ei, nu realizau că un monstru pândea din umbră, plănuind cum să-i omoare pe toți evreii, unul câte unul, și să-i îngroape sub ruinele Europei.

Primele victime ale teroriștilor Hamas

Tot așa a trăit și kibbutzul Be’eri, până la ora 6:30 dimineața în ziua de 7 octombrie 2023, într-unul dintre cele mai frumoase vise israeliene.

Este unul dintre kibbutzurile de graniță recunoscute pentru pacifismul lor, pentru că încearcă să realizeze un tikkun olam secular [în sensul de activism social - n.trad.], să repare lumea prin ajutarea lui Dumnezeu să-și finalizeze creația. Însă apoi adevărul n-a mai avut decât o singură culoare - a sângelui de evreu -, iar pogromul a sosit încărcat în camionete.

Batya Holin din kibbutzul Kfar Aza, care organizase împreună cu cinci fotografi din Gaza o expoziție comună de mare succes, a observat că patru dintre ei dispăruseră cu câteva zile înainte de masacru.

După ce omorurile începuseră, al cincilea fotograf din Gaza a sunat-o din Israel, unde trecuse granița împreună cu monștrii, întrebând-o unde e, dacă sunt soldați prin preajmă și dacă e cu toată familia ei.

„Încerca să scoată de la mine informații”, spune Batya. „Numai atunci când încercau să pătrundă în ascunzătoarea noastră am înțeles că el era un terorist.”

Totul se vede pe filmările făcute de Hamas

Pentru a putea să cred că cele întâmplate sunt adevărate am fost nevoită să vizionez de mai multe ori filmările făcute de combatanții Hamas cu camerele lor.

Am fost nevoită să ascult și apoi să ascult din nou 100 de povești de groază, să merg să văd ruinele cu ochii mei, să vorbesc cu supraviețuitori... și tot îmi e dificil să cred ce am văzut cu ochii mei și ce am auzit cu urechile mele.

În umbra tunelurilor de sub clădirile Gazei și în teritoriul nimănui dintre Gaza și Israel bărbații Hamasului au fost instruiți cu mare grijă luni la rând, dându-li-se ordine detaliate.

Pregătirile lor, ca și acelea ale Siriei și Egiptului pentru atacul-surpriză din 1973, nu au fost secrete: comandanții Hamasului au avut întruniri și au distribuit pliante cu instrucțiuni și hărți.

Ordinul a fost: „În timp ce lansăm rachete din Gaza și ei se adăpostesc în casele lor, invadați, ucideți, violați, dezmembrați-i, ardeți-i, tăiați-le capetele și membrele”.

Ale cui capete și membre? Ale tuturor: bebeluși, mame, copii, bătrâni, tineri și femei. Și totodată erau instruiți să răpească și să ducă în Gaza evrei din segmente cât mai diverse ale societății, astfel încât șantajul să afecteze întregul popor israelian.

Mișcarea Hamas

Comandantul Hamas Yahya Sinwar și-a folosit bine imaginația, dispunând să fie smulși copiii din brațele mamelor și mamele să fie omorâte sub ochii copiilor, inventând toate modurile posibile pentru a face teroarea să fie chiar mai oribilă decât cea practicată de ISIS, pentru a extermina în cel mai crud mod posibil.

Sinwar le-a ordonat oamenilor săi să omoare bebeluși, să violeze brutal femei de orice vârstă, chiar și fete, și indiferent dacă sunt vii sau moarte; să-i castreze pe bărbați și pe băieți; să ardă de vii familii întregi laolaltă, împreună cu simbolurile vieții lor.

În acest fel, el va întruchipa pe vecie sălbăticia propriei mișcări, devenind conducător absolut al curentului contemporan al urii.

Sinwar a plasat Hamasul în fruntea mișcării mondiale de deconstrucție a istoriei, aceea care legitimează furia în calitate de simbol al vieții. Cea care crede că trebuie să acționeze în acest fel împotriva întregii civilizații.

Această mișcare a decis că deznodământul actual al istoriei și religiei, inclusiv civilizația iudeo-creștină și cultura drepturilor omului, îi avantajează doar pe aceia care l-au creat și, în consecință, e un instrument de oprimare care trebuie nimicit.

Vinovăția ONU și a universităților din SUA

Opțiunea diabolică de a anihila această civilizație permite utilizarea oricărui mijloc pentru a-i distruge pe „colonialiști”, pe „imperialiști”, pe „rasiști”, pe oamenii bogați, pe oamenii albi și, mai presus de toți, pe evrei.

Acest concept își găsește adepți inclusiv la mare depărtare de Gaza. În primul rând în lumea musulmană, care îi plasează pe „islamofobi” în rândul opresorilor, alături de studenți, de mișcările LGBT, de mișcările ecologiste care cred că Pământul va fi distrus de interesele capitaliste și alături de evrei.

Nici ONU, nici Autoritatea Palestiniană și nici măcar universitățile de elită din SUA nu au condamnat încă atrocitățile lui Sinwar.

Ele constituie o crimă al cărei „context” e lucrul care contează cu adevărat, și nimeni nu se aștepta ca după un masacru precum cel din 7 octombrie o atrocitate antisemită să devină vehiculul distrugerii civilizației contemporane.

Mai răi decât naziștii

Planul, spre diferență de cel ticluit de naziști la vremea lor, e să-i distrugă pe evrei prin popularizarea cât mai amplă cu putință a hotărârii de a-i face să sufere unul câte unul. Comandanții Hamasului și-au și repetat de altfel promisiunea: „Am făcut-o și o vom face din nou și din nou și din nou”.

Odată ce barbarii au pătruns în Israel s-au năpustit cu sutele pe șosele în camionete și pe motociclete, împușcând orice om pe care-l întâlneau, pietoni și șoferi, în cap, și vânându-i pe cei care încercau să scape.

Erau organizați în unități, unele cu ordinul de a bloca drumuri publice, altele de a se îndrepta spre zona rurală și kibbutzuri. Au acționat sistematic, întorcându-se să verifice dacă nu le-a scăpat cineva.

Au deschis portierele mașinilor abandonate pe marginea drumurilor pentru a se asigura că toți cei dinăuntru sunt morți, pentru a le da lovitura finală răniților.

Retezând capul unui bebeluș, ucigașul își îndeplinea misiunea

Apoi s-au strâns laolaltă pentru a-și striga bucuria deasupra trupurilor celor uciși: „Itbah el Yehud! Allah hu Akbar!” [„Măcelăriți evreii! Dumnezeu e mare!”]

Au strigat cu degetul arătător ridicat spre cer, indicând unicitatea blasfemică a Dumnezeului lor, strigătul primordial al jihadismului: Allah e mare.

Retezând capul unui bebeluș, ucigașul își îndeplinea misiunea de a recuceri pământul ocupat de evrei, purificându-l totodată de cultura democratică occidentală.

(Articol de Fiamma Nirenstein, jurnalistă, scriitoare și fostă deputată în parlamentul italian; Jerusalem Post; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)