Inițierea acțiunii penale în justiție fără probe este nu doar ineficientă, ci și ilegală, determinând reîntoarcerea dosarului la parchet chiar din etapa camerei preliminare. Prin urmare, orice dosar trimis de parchet cu o acuzație lipsită de probe riscă să fie redirecționat de Înalta Curte și, posibil, în viitor, și de instanțele inferioare, încă din faza preliminară a procesului.

Într-un caz deschis, judecătorii Mihail Udroiu și Hermina Iancu de la ÎCCJ au emis o hotărâre fără precedent, constatând nulitatea ordonanței de pornire a acțiunii penale împotriva unui avocat acuzat de sustragerea unor documente, din cauza lipsei de probe din partea Parchetului.

Justiție. Dosar returnat de ÎCCJ din cauza probatoriilor insuficiente

Importanța acestei decizii este semnificativă, deoarece reprezintă un precedent important pentru limitarea abuzurilor comise de parchet în dosarele penale, care nu vor mai fi trimise în instanță fără probe suficiente.

O altă noutate adusă de această hotărâre în justiție este că abordează esența dosarului, evidențiind lipsa de probe, fiind necesare astfel de decizii pentru a preveni supraîncărcarea instanțelor cu dosare în care, la final, se constată absența lor.

Decizia judecătorilor supremi Mihail Udroiu și Hermina Iancu a fost pronunțată la data de 3 aprilie 2024, în dosarul nr. 6913/2/2023/a1, în care avocatul Ion Vulpoiu a fost trimis în judecată de către Parchetul Curții de Apel București pentru presupusa sustragere a unor documente ale Parchetului într-un dosar penal în care acționa în calitate de apărător.

Importanța acestei hotărâri este amplificată de stabilirea autorității definitive a judecătorului de drepturi și libertăți, din care rezultă că probatoriul administrat în cauză nu susține acuzațiile aduse inculpatului și, mai ales, că nu justifică luarea unei măsuri preventive împotriva acestuia.

De asemenea, hotărârea pronunțată delimitează și responsabilitățile procurorului, conform deciziei judecătorului de drepturi și libertăți.

Instanța supremă constată lipsa de probațiune în emiterea actului de inculpare

Este pentru prima dată când instanța supremă sancționează ilegalitatea în punerea în mișcare a acțiunii penale, constatând absența unui probatoriu rezonabil necesar pentru emiterea actului de inculpare.

De asemenea, Înalta Curte califică efectele obligatorii pentru procuror ale încheierii judecătorului de drepturi și libertăți („încheierea judecătorului de drepturi și libertăți și considerentele ce explică soluția acestei jurisprudențe penale erau obligatorii pentru procuror cu privire la evaluarea condiției probei din care rezultă presupunerea/suspiciunea rezonabilă cu privire la comiterea unei infracțiuni”) și impune drept cerință de legalitate a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale exigenta de claritate referitoare la faptele descrise în ordonanța de inculpare.

Conform hotărârii în premieră din justiție, este necesar ca acuzația formulată de către parchet să fie exprimată „în mod clar”, iar conținutul presupusei infracțiuni să fie descris cu detalii suficiente pentru „delimitarea conduitei penalmente relevante intr-un sens generator de efecte juridice, respectiv sa faca posibila, in mod rational, evaluarea, in viitor, a concordantei acestei conduite cu norma penala de incriminare”.

Justiție. Importanța evaluării probelor în inițierea acțiunii penale

Prin hotărârea emisă de Înalta Curte, care a constatat nulitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva avocatului Vulpoiu, s-a subliniat importanța calificării condiției probelor pentru inițierea acțiunii penale, astfel încât aceasta să poată fi verificată cu ușurință de către judecătorul din camera preliminară.

În cazul de față, Parchetul Curții de Apel București nu a formulat acuzația, lăsând în sarcina instanței supreme să o facă, așa cum afirmă Înalta Curte de Casație și Justiție în hotărârea publicată de Lumea Justiției.

Hotărârea Înaltei Curți subliniază că procurorul trebuie să formuleze acuzația în mod clar încă de la începutul procesului penal.

Aceasta este o cerință importantă pentru a asigura ca inculpatul să poată înțelege exact de ce este acuzat și să își poată pregăti apărarea corespunzător.

Este esențial ca procurorul să descrie clar faptele presupuse și modul în care susține că acestea au fost comise.