Judecătorii Iulian Dragomir, fost președinte al ÎCCJ, și Cristina Rotar-Radu, fostă șefă a INM, au emis o hotărâre cu o majoritate de 2 la 1, în contradicție cu decizia nr. 67/2022 a completului format din 9 judecători al ÎCCJ, responsabil cu soluționarea unor chestiuni de drept în domeniul penal.

Situația de la ÎCCJ se referă la problema prescripției răspunderii penale, cu privire la aplicarea deciziilor CCR din 2018 și 2022, precum și a Hotărârii CJUE din iulie 2023.

După pronunțarea deciziei de către Rotar și Dragomir, mulți inculpați care au primit sentințe de încetare a procesului penal în prima instanță, aflați în faza de apel, au început să simtă îngrijorare.

Avocații acestora consideră că o astfel de decizie fără precedent aduce cu sine haos, contrar interpretărilor anterioare, dar se speră că este vorba doar de un caz izolat.

Doi magistrați ÎCCJ contrazic un complet de nouă în cazul prescripției penale

Cei doi magistrați ÎCCJ au decis să retrimită la Curtea de Apel București procesul avocatului Dou Bostina și a doi cunoscuți oameni de afaceri, Dragoș Dobrescu și Pier Luca Canino, acuzați de trafic de influență și spălare de bani.

În acest dosar, prima instanță a hotărât încetarea procesului penal, invocând intervenția prescripției, conform deciziilor CCR din 2018 și 2022.

Dragomir și Rotar au invocat hotărârea CJUE din 24 iulie 2023, interpretând-o diferit față de ceilalți judecători care au emis decizii ulterior acelei hotărâri.

„Ceea ce impune Curtea de la Luxembourg este ca efectul aplicării legii penale mai favorabile, așa cum a fost stabilit de ÎCCJ prin Decizia 67/2022, să nu se întindă și anterior datei pronunțării primei decizii de către Curtea Constituțională”, susțin cei doi.

Cei doi fac apel la hotărârile CCR

Ei afirmă că respectă hotărârile CCR, dar subliniază că aplicarea legii penale mai favorabile nu poate fi extinsă și asupra actelor de procedură realizate înainte de data pronunțării primei decizii a CCR din 2018.

„Curtea Constituțională a arătat că dreptul la viață constituie un atribut inalienabil al persoanei și reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului. Legiuitorul a avut de ales între principiul securității raporturilor juridice și echitatea juridică, ambele componente fundamentale ale statului de drept.

Fiind sarcina legiuitorului să decidă cărui principiu îi acordă prevalență, acesta a optat pentru aplicarea imediată a dispozițiilor din materia prescripției, mai severe, inclusiv pentru infracțiunile comise anterior, pentru care termenul de prescripție a executării pedepsei nu s-a împlinit încă”.

„Curtea Constituțională a concluzionat că opțiunea legiuitorului privind reglementarea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 174-176 din Codul penal și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor de lege criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție a executării, nu aduce prejudiciu constituțional relevant”, se arată în decizia celor doi magistrați de la ÎCCJ.

ÎCCJ. Principiul neretroactivității și derogările în materie de prescripție

Cei doi magistrați ai ÎCCJ argumentează că, Curtea Constituțională a evaluat că, în domeniul prescripției, în funcție de valoarea ocrotită, pot fi admise derogări, chiar cu riscul încălcării principiului constituțional al neretroactivității legii penale.

Luând în considerare aceste aspecte, ÎCCJ va aplica în prezentul caz deciziile CCR 297/2018 și nr. 358/2022, fără a intenționa să elimine aplicarea acestora nici în cauzele referitoare la fapte care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.

„Înalta Curte va da însă efectivitate obligației impuse de Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023, de a lăsa neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), care permite repunerea în discuție a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

Înalta Curte constată că în cauză aplicarea legii penale mai favorabile nu poate viza și actele de procedură efectuate anterior lui 26 aprilie 2018 (data pronunțării primei decizii a CCR), întrucât, conform Hotărârii CJUE din 24 iulie 2023, standardul național de protecție privind aplicarea legii penale mai favorabile nu poate produce efecte anterior acestei date. Ca atare, pentru perioada anterioară datei de 26 aprilie 2018, legea penală în vigoare la acel moment își va produce efectele”, se mai arată în motivarea celor doi magistrați ÎCCJ.

Legea penală mai favorabilă este noul Cod penal

Aceștia subliniază că, din examinarea textelor de lege aplicabile în cauză, având în vedere că faptele au fost săvârșite în anul 2013, rezultă că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal, chiar și în situația în care s-ar da efect aplicării în cauză a hotărârii CJUE.

Conform art. 155 a C.pen., în forma în vigoare anterior pronunțării primei decizii a CCR, „Cursul prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză (alin.1). După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție (alin.2). Întreruperea prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei. (alin.3)”.

„De la intrarea în vigoare a noului Cod penal (1 febr. 2014), orice act de procedură efectuat în cauză avea menirea să întrerupă cursul prescripției, până la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018. Începând cu data pronunțării acestei decizii, se va da curs efectelor Deciziei CCR 358/2022 în care se arată, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (26 aprilie 2018 s.n) și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale”, motivează Dragomir și Rotar, potrivit clujust.ro.