Ce ne face să ne oprim la o persoană și să ne îndrăgostim? Specialiștii, se pare, au găsit un răspuns.

„Suntem milioane de bărbaţi şi femei şi suntem atraşi de  persoanele  care ne trasmit acel „«aha, el/ea este! ». La nivel de câmp inconştient, partenerul ales este pe tiparul relaţional cunoscut de creier”, menţionează psihologul Verdi.

 Acea parte componentă, care nu trebuie să fie neapărat una fizică, este pe aceeaşi frecvenţă cu tot ceea ce suntem la acel moment, iar programul neuronal îl recunoaşte. „Partenerul ales


oglindeşte perfect tot ceea ce conţinem, relaţia cu el scoate din noi tot ce avem bun sau mai puţin bun. Relaţia de cuplu se  transformă conform scenariului de viaţă cunoscut, copiind relaţia parentală.

Ca parteneri, ne manifestăm exact cum am văzut la părinţii noştri. Când relaţiile ajung la monotonie sau  conflicte interminabile, cei doi parteneri … hotărăsc separarea.

Noile relații au un rol de vindecare

Considerăm că dacă plecăm din relaţie, viaţa noastră se va schimba în bine. „Intrăm  în  alte relaţii ca să ne vindecăm de cele  vechi  sau  fugim de relaţii pe care nu le-am încheiat, iar acolo nu mai putem creşte. Atribuim noii relaţii rolul de salvator, crezând că vom fi de data aceasta fericiţi”.  Nimic mai fals, spune psihologul.

„Istoria se va repeta. Noul partener  împlineşte nevoile  nesatisfăcute  de fostul partener, devine confesorul, salvatorul.  Noua relaţie este o relaţie tampon, nicidecum ideală. Dacă nu se vindecă motivul pentru care nu a mers relaţia din care am plecat, procedăm identic în orice relaţie vom intra. Câtă vreme nu manifestăm adultul din punct de vedere psihologic, ducem în relaţii competiţie, conflicte, lupta de-a şoarecele şi pisica, până obosim şi o luăm de la capăt ”, afirmă psihologul Maria Verdi.

Nu ne rămâne decât să ne luptăm cu „tiparul” și să nu copiem. Dacă putem!