Această poveste este despre băiatul din Sudan și despre înfruntarea răului și realizarea imposibilului prin credință și sârguință. În timp ce viața sa actuală sună ca un vis devenit realitate, copilăria a fost mai degrabă un coșmar. Născut în Sudanul de Sud, devastat de război, Lopez a fost răpit de soldații rebeli la vârsta de 6 ani.

Acesta a avut propriul său drum, de la un băiat pierdut, desculț și necăjit de războiul civil din Sudan, la un atlet sponsorizat de Nike în echipa olimpică a Statelor Unite. Este visul american devenit realitate și o amintire dură a faptului că salvarea unui om poate însemna salvarea altor mii.

Lomong, una din victimele războiului din Sudan

Lomong, care a purtat drapelul american în cadrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2008, s-a numărat printre miile de refugiați cunoscuți sub numele de „băieții pierduți", victime ale războiului civil lung și brutal din Sudan.

La vârsta de șase ani, Lomong, care s-a calificat miercuri în finala probei de 5.000 de metri la Jocurile Olimpice de la Londra din 11 august, a fost separat de familia sa. Acesta a fost răpit de soldați în timpul unei slujbe organizate  duminică dimineața în țara sa natală. Lomong a fost dus împreună cu alți câțiva copii la o închisoare unde urmau să fie instruiți pentru a deveni copii-soldați.

„Am văzut copii chinuiți în fiecare zi și mi-am spus: „Bine, poate data viitoare voi fi eu", își amintește Lomong, în vârstă de 27 de ani. „Asta mi-a schimbat practic viața și din acel moment nu am mai avut șase ani, devenisem un adult”, a mai spus el.

Cea mai importantă cursă, cea spre libertate

Dar, câteva săptămâni mai târziu, Lomong a reușit să evadeze din lagărul de prizonieri cu ajutorul a trei copii mai mari. Desculți, dar hotărâți, Lomong și prietenii săi au trecut printr-o gaură din gardul închisorii și au început să alerge cât de repede au putut, în ceea ce Lomong descrie ca fiind „cursa lor spre libertate".

După ce au alergat timp de trei zile și trei nopți, băieții au ajuns în cele din urmă în Kenya, unde Lomong și-a petrecut următorii 10 ani din viață într-o tabără de refugiați.

În 2001, remarcabila călătorie a vieții lui Lomong a luat o altă turnură. La vârsta de 16 ani, el s-a numărat printre cei aproape 4 000 de „băieți pierduți" care au fost relocați în diferite orașe din Statele Unite, ca parte a unui program al ONU și al guvernului american.

Lomong a mai primit o șansă

Acesta a fost adoptat de o familie din Tully, un orășel din nordul statului New York, unde a mers la liceu și a avut ocazia de a se gândi la o carieră.

A devenit cetățean american în iulie 2007. Un an mai târziu, a intrat în echipa olimpică națională, concurând la cursa de 1.500 de metri de la Beijing. Lomong nu a ajuns în finală, dar a fost onorat de colegii săi sportivi, care l-au ales ca purtător al drapelului pentru echipa SUA.

„Acesta este cel mai incredibil lucru pe care îl iau cu mine de la Jocurile Olimpice", spune el. „Nu este vorba doar de atletism. Sunt înotători, sunt luptători, sunt toți uniți și mergem împreună pentru a aduce cât mai multe medalii țării noastre. Acestea sunt lucrurile pe care nu le voi uita niciodată. Am fost foarte încântat să fac parte din asta și să port steagul Americii în ceremonia de deschidere”, a mai adăugat Lomong după competiția de la Beijing.

Lupta lui Lomong pentru a face diferența

Hotărât să câștige o medalie pentru țara sa adoptivă, Lomong se concentrează, de asemenea, pe a face o diferență în Sudanul de Sud. El a înființat o fundație, în numele său, pentru a ajuta oamenii din țara sa natală, concentrându-se pe patru probleme urgente.

„Trebuie să fim capabili să ne întoarcem și să le oferim acestor oameni educație, apă curată, nutriție, medicamente", spune Lomong. Acesta s-a reunit cu familia sa în Sudanul de Sud în 2007. „Să trăiască, să mai vadă o zi. Să se gândească la faptul că există cineva în lume care are grijă de ei”, a mai spus acesta.

Lomong a scris și o carte, intitulată „Călătoria unui băiat pierdut de pe câmpurile de exterminare din Sudan până la Jocurile Olimpice”, în care povestește lunga și epica sa călătorie de viață.

Povestea care a inspirat o lume întreagă

El vrea să împărtășească povestea sa inspirată, astfel încât oamenii să știe de unde vine și să înțeleagă de ce aleargă.

„Vreau să fiu cel care spune povestea oamenilor care nu au avut niciodată o voce până acum. Există o mulțime de copii care încă trec prin lucrurile prin care am trecut eu. Ei încă mai sunt răpiți. Încă le este foame zile întregi și nu au familiile aproape", spune el.

„Trebuie să fim capabili să spunem lumii să oprească aceste lucruri.  Să educăm copiii în loc să le dăm AK-47-uri pentru a merge la luptă. Lăsați copiii să meargă să se joace să facă tot ceea ce trebuie. Copii trebuie să facă aceste lucruri, pentru a-și putea vedea viitorul”, mai spune el

Visul lui Lomong de a alerga pentru Statele Unite a devenit realitate. „Băiatul pierdut” din Sudan a ajuns să treacă linia de sosire în probele olimpice masculine de 5.000 de metri. În toată această călătorie a fost mândru și recunoscător față de familia sa. Cu toate acestea, niciodată nu a fost mândru de țara sa. În ciuda greutăților din copilărie, Lomong nu a renunțat la visul său. În ceea ce privește cursa spre libertate, aceasta rămâne proba vieții lui.